♦ Există o tendinţă accentuată a băncilor de orientare către expuneri faţă de administraţia publică centrală - 27% din bilanţ, în decembrie 2024, în special prin titluri de stat - 21,5% din active, potrivit BNR ♦ Titlurile de stat (aproape 200 mld. lei) au devenit principalul determinant al creşterii activelor sectorului bancar în anul 2024, iar creditele acordate administraţiei publice au crescut şi ele, cu 34,5%, dinamică anuală, până la 50 mld. lei, potrivit BNR ♦ Activele sectorului bancar românesc la valoare brută au crescut cu 7,4%, la 915,6 mld. lei în decembrie 2024 ♦ BNR atenţionează că intervenţia statului pe piaţa creditului poate determina sporirea riscurilor la adresa stabilităţii financiare, deşi schemele de garantare a creditelor de către stat ajută la intermedierea financiară.

Băncile din România au cea mai mare expunere suverană din Uniunea Europeană (UE) pe titluri de stat şi credite guvernamentale, după cum atenţionează BNR, iar unele şi-au atins limitele permise pentru finanţarea statului. În aceste condiţii apar o serie de întrebări: concurează sectorul privat cu statul pe finanţările de la bănci? Au băncile suficient capital şi lichiditate sau nu?

Ar fi necesar să atragă linii de finanţare externe sau capital proaspăt pentru a putea să finanţeze în continuare şi statul, dar să crediteze mai mult şi companiile, economia?

„Interconexiunea sectorului bancar cu sectorul guvernamental s-a intensificat în ultimii ani, deţinerile de creanţe directe (credite şi titluri de stat) de către bănci plasând România pe primul loc în UE din perspectiva ponderii creanţelor suverane în activul bancar total“, scrie BNR în raportul anual pentru 2024.

Există o tendinţă accentuată a băncilor de orientare către expuneri faţă de administraţia publică centrală - 27% din bilanţ, în decembrie 2024, în special prin titluri de stat - 21,5% din active, remarcă banca centrală.

Activele sectorului bancar românesc la valoare brută au crescut cu 7,4%, până la 915,6 mld. lei, în decembrie 2024.

Problema este că principalul determinant al creşterii activelor sectorului bancar în anul 2024 au devenit titlurile de stat (196,9 mld. lei). Şi creditele acordate administraţiei publice au crescut cu 34,5%, dinamică anuală, până la 50 mld. lei.

Creditele private, acordate sectorului neguvernamental, reprezentau 46% din bilanţ anul trecut. Însă, dinamica anuală a acestor credite, de 8,8%, a fost semnificativ inferioară celei specifice deţinerilor de titluri de stat (26,7%), marcând o creştere a interconexiunii bancare cu sectorul de stat, relevă datele de la BNR.

„Deşi deţinerile de titluri de stat produc efecte favorabile asupra indicatorilor de lichiditate, acestea accentuează o vulnerabilitate recurent„ a sectorului bancar românesc, cea a adâncirii interdependenţei dintre sectorul bancar şi statul român. Un procent de 21,1% din titlurile de stat deţinute de bănci sunt denominate în valută, aspect stimulat inclusiv de tratamentul prudenţial favorabil conform prevederilor tranzitorii ale Regulamentului UE 1623/2024. Evoluţiile structurale la nivel bilanţier au favorizat capacitatea de a genera profit a băncilor, contribuind la consolidarea poziţiilor de lichiditate şi solvabilitate“.

În ultimii ani, în România depozitele la nivel de sistem bancar au depăşit cu mult creditele. În timp ce depozitele bancare private (retail şi corporate) reprezentau în aprilie 126 mld. euro, volumul creditelor private era de 85 mld. euro, astfel că surplusul depozitelor faţă de credite este de 41 mld. euro. Însă, o mare parte din această sumă este plasată de bănci în titluri de stat.

Băncile au fost nevoite în ultimii ani să se bazeze mai mult pe sursele de finanţare locale, de la populaţie şi companii, în condiţiile în care au pierdut o parte din liniile de finanţare de la băncile-mamă, linii care în perioada de creştere economică de dinainte de criza izbucnită în 2008/2009 au reprezentat principalul motor de susţinere a creditării.

Economia are nevoie de finanţare, însă companiile au credite bancare mai mici decât depozitele pe care le ţin în bănci, companiile fiind şi în T1/2025 creditor net faţă de bănci.

În ultimii ani a existat o decuplare între sistemul bancar şi economie, în timp ce relaţia între stat şi bănci s-a consolidat foarte mult sub aspectul finanţării, după cum au spus şi oficiali din BNR. Recent un oficial BNR chiar a caracterizat băncile româneşti ca fiind „lazyì, comode, criticând lipsa lor de apetit pentru creditare.

An de an deficitele bugetare au fost tot mai mari, astfel că datoria publică a explodat la peste 50% din PIB, faţă de doar 12% din PIB în urmă cu 15 ani. Iar principala preocupare este refinanţarea datoriei publice, precum şi finanţarea deficitului bugetar, care ar trebui să fie ajustat la 7% din PIB în acest an.

Ministerul Finanţelor are nevoie de cel puţin 230 mld. lei pentru finanţarea deficitului bugetar în 2025 şi este dispus să plătească dobânzi care au depăşit şi 8%, intrând în concurenţă directă cu piaţa creditului corporate.

Ar putea băncile din România să facă mai mult pentru a finanţa şi statul, atrăgând finanţări suplimentare eventual de la băncile-mamă?

„Din motive prudenţiale, expunerea băncilor pe titluri de stat este limitată prin lege şi sistemul bancar din România este deja aproape de limita maximă. Nici nu este de dorit ca toate sau cea mai mare parte a capitalurilor din economie să fie direcţionate către stat, sectorul privat are şi el nevoie de finanţare. Băncile româneşti pot desigur să se finanţeze din exterior, chiar de la băncile-mamă, dar o asemenea situaţie ar spori expunerea ţării noastre faţă de străinătate şi ar contraveni tocmai obiectivului de ´suveranitate financiarăª! Costurile de finanţare ar fi de asemenea mai mari pentru că de obicei împrumuturile private poartă dobânzi mai mari decât datoria guvernamentală. O asemenea soluţie, deşi posibilă, nu este de doritì, după cum a susţinut analistul economic Aurelian Dochia.

Pe lângă expunerile directe, legătura băncilor din România cu sectorul guvernamental apare şi sub forma expunerilor indirecte, respectiv partea garantată de stat a creditelor către sectorul real, dar şi a celor rezultate din calitatea de acţionar principal în cazul a două instituţii de credit, mai susţine banca centrală.

BNR atenţionează că intervenţia statului pe piaţa creditului poate determina sporirea riscurilor la adresa stabilităţii financiare, deşi schemele de garantare a creditelor de către stat ajută la intermedierea financiară.

„Deşi schemele de garantare a creditelor de către stat pot contribui la îmbunătăţirea intermedierii financiare, intervenţia statului pe piaţa creditului poate determina sporirea riscurilor la adresa stabilităţii financiare prin mai multe canale respectiv prin supraîncălzirea anumitor pieţe (de exemplu, piaţa imobiliară) şi suprastimularea cererii pentru anumite categorii de bunuri (de exemplu, locuinţe, autovehicule), prin intensificarea legăturii dintre sectorul bancar şi stat, prin limitarea efectului măsurilor macroprudenţiale privind debitorii şi, nu în ultimul rând, prin adâncirea deficitului bugetar.“

Astfel, conexiunea cu statul se manifestă, în plus, şi prin intermediul garanţiilor furnizate prin diverse programe guvernamentale destinate stimulării creditării anumitor segmente din sectorul real (4,8% din active, decembrie 2024, dar şi prin creşterea cotei de piaţă a băncilor cu acţionar majoritar de stat (14,2%).

Instituţiile de credit cu capital majoritar românesc cumulează o proporţie în creştere a cotei de piaţă a activelor (37,5% din totalul activelor brute, decembrie 2024), inclusiv pe fondul proceselor de fuziuni şi achiziţii derulate în ultimii ani.