În 2015, când a fost înfiinţată Asociaţia Agricultura Integrată Durabilă Economic Rentabilă (AIDER), practicile de agricultură durabilă şi regenerativă erau privite ca SF, îşi aminteşte Arnaud Charmetant, preşedintele Asociaţiei AIDER. Puţini fermieri le considerau soluţii aplicabile la scară largă. Schimbarea a devenit vizibilă în 2020, când a fost o secetă severă, care a scos la iveală vulnerabilităţile agriculturii convenţionale. De atunci, problemele climatice au persistat, iar interesul fermierilor pentru practici durabile a crescut an de an şi agricultura regenerativă a început să fie percepută ca o necesitate.

„Tranziţia spre no-till sau agricultura sustenabilă, incluzând covor vegetal, permite să folosim mai mult fertilitatea naturală a solului şi, în unele cazuri, poate duce la reducerea necesarului de îngrăşăminte fără a avea o producţie mai mică. Din propria experienţă, în ferma pe care am condus-o până acum, cele mai bune rezultate la culturile păioase, recordurile de producţie, le-am obţinut când am trecut complet la sistemul no-till”, a spus Arnaud Charmetant, preşedintele Asociaţiei AIDER, prezent la emisiunea ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania şi Penny. El a fost CEO-ul unei ferme de peste 18.000 de hectare până în acest an.

Ideea înfiinţării unei asociaţii a apărut din nevoia fermierilor de a se asocia, pentru a se putea consulta între ei şi a depăşi mai uşor dificultăţile întâmpinate. Asociaţia a fost fondată în anul 2015. Iniţiativa a fost inspirată de un model francez, unde există de mult timp, pe lângă Camera Agricolă, grupuri de fermieri care se întâlnesc pentru a discuta aplicat problemele tehnice cu care se confruntă în activitatea lor. La început a pornit cu zece fermieri. Astăzi, sunt în jur de 50 de fermieri asociaţi.

Arnaud Charmetant a explicat că asocierea este mai dificilă în România decât în Franţa, unde configuraţia geografică şi structura rurală favorizează fermele mici şi cooperarea între fermieri, inclusiv din punct de vedere social. În România, distanţele mai mari şi populaţia concentrată în zone urbane îngreunează colaborarea. La acestea se adaugă moştenirea perioadei comuniste, care face ca procesul de asociere să fie mai lent. În timp ce în Franţa cooperativele funcţionează de sute de ani, în România ele sunt încă la început. Cu toate acestea, interesul fermierilor pentru asociere este în creştere, iar dinamismul şi spiritul antreprenorial din agricultură sunt tot mai vizibile.

„Agricultura durabilă înseamnă menţinerea unui nivel de producţie sau chiar creşterea acestuia, având în acelaşi timp un impact mai redus asupra mediului şi folosind mai bine resursele pe care le avem la dispoziţie. Avem un mare noroc, pe care nu îl conştientizăm suficient, că România are de soluri excepţional de bune, capabile să furnizeze cantităţi mari de producţie. Un factor limitator rămâne apa”, a spus acesta.

Agricultura durabilă înseamnă să fim concentraţi pe sol, să îl protejăm şi să îl folosim responsabil. În comparaţie cu Franţa, România este situată într-o zonă cu climat continental şi se confruntă mult mai des cu schimbările climatice. Variabilitatea precipitaţiilor şi extremele de temperatură sunt mai accentuate, ceea ce face ca nevoia de schimbare şi de adoptare a unor tehnologii noi să fie mult mai mare decât în Franţa, unde clima este mai blândă şi mai stabilă.

„Este importantă rentabilitatea economică şi trebuie să o atingem. Nu este suficient să vrei să salvezi planeta. O veste foarte bună este că fermierul din România, uşor-uşor, începe să se schimbe. Şi nu mă refer aici neapărat la fermierii tineri. Este adevărat că există o orientare mai mare a fermierilor tineri către astfel de practici”, a spus Laurenţiu Asimionesei, membru al Asociaţiei AIDER.

Laurenţiu Asimionesei, membru Asociaţia AIDER: „Astăzi, dacă eşti în agricultură, ai o şansă extraordinară să faci treabă bună. Agricultura este mult mai accesibilă decât înainte. Un alt aspect este că acest domeniu, odinioară considerat mai degrabă pentru bărbaţi, vede acum o creştere a numărului de femei implicate. Munca rămâne grea, dar este mai uşor să o faci decât era înainte.”

Primul cost care poate fi redus prin practici sustenabile este costul cu combustibilul pe termen lung, pentru că se face mai puţină treceri cu utilajele şi se lucrează mai superficial solul. Apoi, faptul că nu mai lucrezi în adâncime solul înseamnă că nu mai ai nevoie de o putere de tracţiune atât de mare, iar recalibrarea parcului de utilaje poate fi o economie. 

„O să fac o paralelă cu partea de agricultură digitală şi digitalizarea în România. Dacă te uiţi la toate fermele mai mari de 30 de hectare, adică ferme considerate mici la noi în ţară, până la ferme foarte mari, digitalizarea nu este încă adoptată pe scară largă în cadrul fermelor. Dar dacă te uiţi la fermele mai mari de 300-400 de hectare, aproape integral, peste 95-98% dintre ele folosesc cel puţin un instrument digital, fie că vorbim de GPS, fie că vorbim de o aplicaţie sau alt tip de tehnologie. Înainte să se ajungă aici, mulţi spuneau că digitalizarea nu e necesară. Dar acum, când priveşti în urmă şi vezi că atât de multe ferme au adoptat aceste tehnologii, este clar că s-a întâmplat ceva”, consideră Arnaud Charmetant.

De asemenea, Laurenţiu Asimionesei afirmă că agricultura este un business şi un domeniu care se schimbă. Realitatea este că agricultura de astăzi este mult diferită, chiar dacă unii spun: „domnule, e agricultură, nu e mare şmecherie, agricultura e ca fotbalul, dar nu-i chiar aşa.” Agricultura se schimbă, tehnologia se schimbă şi, la rândul lor, ca proprietari de afacere, antreprenorii trebuie să investestească. „Trebuie să-i trimiţi pe angajaţi să înveţe, să participe la diferite forme de organizare, să schimbe experienţe între ei, să fie curioşi şi deschişi.”

Din punctul său de vedere, rentabilitatea e un aspect critic în agricultură, pentru că venim după mai mulţi ani secetoşi, în care fermierii au constat că e mai important să aibă o producţie constantă decât vârfuri în anumiţi ani şi deloc în alţii, iar pentru a atinge rentabilitatea trebuie să se adapteze. „Astăzi, dacă eşti în agricultură, ai o şansă extraordinară să faci treabă bună. Agricultura este mult mai accesibilă decât înainte. Un alt aspect este că acest domeniu, odinioară considerat mai degrabă pentru bărbaţi, vede acum o creştere a numărului de femei implicate. Munca rămâne grea, dar este mai uşor să o faci decât era înainte.”

Mai mult, de când România a intrat în Uniunea Europeană, s-a observat o schimbare majoră în toate fermele din ţară. A fost o oportunitate pentru mulţi fermieri să acceseze finanţări, echipamente performante şi subvenţii.
„Suntem norocoşi că beneficiem de aceste subvenţii. Există ţări care nu au aceste şanse, cum ar fi Republica Moldova sau alte ţări din lume, precum Argentina sau Australia, şi totuşi reuşesc să menţină industria agricolă.”

Acum, Arnaud Charmetant consideră că România are şi oportunitatea de a compensa emisiile de carbon. În România au apărut diverse programe voluntare care oferă un venit suplimentar pentru practici pe care oricum fermierii ar fi trebuit să le aplice pentru a respecta noile reguli europene.  

„Direcţia UE spre tranziţia verde este clar trasată. Depinde de fiecare persoană cum alege să o abordeze: poate fi percepută ca o sarcină în plus, dar şi ca o provocare sau o oportunitate. Toţi fermierii au o amprentă de carbon prin folosirea combustibilului, însă au şi un mare avantaj: solul pe care îl deţin şi plantele pe care le cultivă este o sursă de carbon. Cu cât păstrăm terenul acoperit cu cultură verde, cu atât creştem durata în care captăm carbon”, a explicat acesta.

În România sunt circa 800.000 de fermieri, iar cea mai mare fermă, Agricost, întinsă pe circa 57.000 de hectare, a anunţat că va trece la practici regenerative.