Seceta şi temperaturile extreme pun presiune pe producţia agricolă, iar scumpirea alimentelor afectează mai ales gospodăriile cu venituri reduse. În acelaşi timp, Uniunea Europeană generează anual peste 58 de milioane de tone de deşeuri alimentare, echivalentul a circa 129 de kilograme pentru fiecare locuitor. Cum poate ajunge surplusul la cei care au nevoie de el?

O producţie agricolă mai puţin predictibilă înseamnă cantităţi mai greu de anticipat pentru procesatori şi schimbări de disponibilitate, calitate şi costuri pentru comercianţi. Presiunea poate ajunge, în cele din urmă, şi în preţurile plătite de consumatori. O cercetare a Băncii Centrale Europene, citată de Federaţia Europeană a Băncilor pentru Alimente (FEBA), estimează că temperaturile extreme din vara anului 2022 au adăugat aproximativ 0,7 puncte procentuale la inflaţia preţurilor alimentelor în Europa.

Pentru familiile cu venituri mici, scumpirile se suprapun peste costurile cu locuinţa şi energia. „Atunci când preţurile cresc, acestea sunt adesea obligate să facă alegeri imposibile: să reducă nivelul de calitate sau diversitatea alimentelor, să sară peste mese ori să diminueze alte cheltuieli esenţiale”, spune Esteban Arriaga Miranda, CEO al FEBA.

Băncile pentru alimente se pot confrunta astfel cu o cerere mai mare de sprijin, în timp ce sursele surplusului disponibil pentru redistribuire se schimbă. Mai mulţi membri FEBA raportează o reducere a cantităţilor provenite din retail, pe măsură ce comercianţii devin mai eficienţi în estimarea cererii şi gestionarea stocurilor. Relaţiile directe cu fermierii şi producătorii devin, în aceste condiţii, tot mai importante.

În 2025, membrii federaţiei din 28 de ţări au redistribuit aproximativ 860.000 de tone de alimente şi au sprijinit peste 13 milioane de persoane. Până în 2030, FEBA vrea să ajungă la un milion de tone redistribuite anual şi la 15 milioane de beneficiari. Pentru atingerea acestor ţinte sunt necesare investiţii în transport, depozitare, procesare şi personal, dar şi parteneriate stabile cu industria alimentară.

„Parteneriatele pentru donarea alimentelor nu ar trebui tratate ca activităţi ocazionale de responsabilitate socială corporativă, ci ca parte a unei abordări structurate privind gestionarea responsabilă a surplusului”, spune Arriaga Miranda.

Miza depăşeşte cantitatea de mâncare care ajunge la gunoi. Odată cu alimentele sunt pierdute apa, energia, terenurile agricole şi munca folosite pentru producerea lor. Un studiu din 2023, citat de FEBA, estimează că înjumătăţirea pierderilor şi a risipei alimentare în Europa până în 2030 ar putea economisi aproximativ 4,6 miliarde de metri cubi de apă din râuri, lacuri şi surse subterane.

România resimte aceeaşi dublă presiune: agricultura este tot mai expusă fenomenelor meteo extreme, iar alimentele comestibile continuă să fie risipite. „Pentru gospodăriile vulnerabile, preţurile mai mari la alimente înseamnă un acces mai redus la hrană nutritivă şi un risc mai mare de insecuritate alimentară”, spune Elena Dinu, director Advocacy şi Dezvoltare în cadrul Federaţiei Băncilor pentru Alimente din România.

Deşi cadrul legislativ şi reţeaua de bănci pentru alimente s-au dezvoltat, surplusul nu ajunge încă suficient de uşor de la companii către comunităţile care au nevoie de el. Printre obstacole se numără dificultăţile de depozitare şi transport, informarea insuficientă a unor operatori despre procedurile de donare şi dezvoltarea inegală a infrastructurii regionale.

„Ceea ce am învăţat este că donarea de alimente nu se poate baza doar pe bunăvoinţă. Este nevoie de sisteme profesioniste, parteneriate puternice, date fiabile şi procese predictibile”, spune Elena Dinu.

Citiţi mai multe despre soluţiile pentru reducerea risipei alimentare şi provocările din România în materialul integral, care va apărea în una dintre ediţiile următoare ale revistei BUSINESS Magazin.

Sursa foto: Marek Studzinski  Unsplash