Pentru Lavinia Iancu, graniţa dintre statutul de angajat şi cel de antreprenor s-a mutat de mai multe ori în ultimii opt ani. Uneori, jobul a avut ponderea mai mare. Alteori, businessul a trecut în prim-plan. Astăzi, agenţia pe care a fondat-o în 2018 generează aproximativ 90% din veniturile sale, însă a păstrat şi activitatea universitară, chiar dacă aceasta nu îi aduce câştiguri comparabile. Motivul ţine mai puţin de siguranţa unui salariu şi mai mult de libertatea de a construi un portofoliu de roluri, colaborări şi surse de venit.

Povestea a început în 2018, când avea 26 de ani, lucra ca social media manager pentru Altex şi tocmai îşi cumpărase un apartament în Bucureşti. A aplicat, fără ajutorul unui consultant, la programul Start-Up Nation şi a înfiinţat SUSTENOBIL PR/ODUCTION, o agenţie de PR, project management şi product management. Nu a obţinut finanţarea, dar a rămas cu firma, iar în 2019 au apărut primele colaborări derulate în paralel cu jobul din corporaţie.

La finalul aceluiaşi an lucra în employer branding la Carrefour şi a participat la „Imperiul leilor” cu ReFEEL App, o aplicaţie gândită iniţial pentru a le aduce studenţilor plecaţi la facultate pachetele trimise de acasă. Nu a obţinut nici atunci finanţare, însă apariţia televizată i-a adus vizibilitate şi două contracte noi. Cum perioada de angajare se apropia de final, a trebuit să aleagă între un nou job şi antreprenoriatul full-time. Avea deja trei clienţi, suficienţi pentru a se întreţine, aşa că în februarie 2020 a decis să îşi asume independenţa. O lună mai târziu, România intra în lockdown. „Am supravieţuit, fizic şi financiar.” În 2021 s-a înscris la doctorat la Academia de Studii Economice din Bucureşti, iar ulterior a început să predea la Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori. Un an maitârziu  a fost invitată să predea şi la SNSPA, la masteratul de Managementul Proiectelor, program pe care îl absolvise anterior. A continuat în paralel colaborările prin firmă şi a lucrat timp de trei ani într-un proiect de cercetare al ASE. „Dacă am învăţat ceva, este că trebuie să ai mai multe surse de venit. Am ajuns astfel să am un mix de joburi şi colaborări, pentru că viaţa este imprevizibilă.” Momentul în care şi-a asumat pe deplin identitatea de antreprenoare a venit după participarea la „Imperiul leilor”. În realitate, primele încercări apăruseră mult mai devreme: în liceu îşi crease un blog pe care relata despre evenimente culturale, iar ulterior începuse să administreze pagini de social media pentru diferite branduri. Apariţia televizată şi primele contracte recurente au transformat însă proiectele disparate într-un business.

Cum arată agenda unei zile obişnuite pentru tine, de la prima oră până seara?

Îmi place să cred că am deprins anumite abilităţi la masteratul de Managementul proiectelor, unde acum şi predau: planificare, implementare şi raportare. În general, joburile vând timp, în timp ce colaborările vând un rezultat, un livrabil. Acolo unde am constrângeri de timp, le respect, iar de restul proiectelor mă ocup seara sau în weekend. Sunt perioade în care trebuie să prioritizez foarte atent. Când lucram cu fonduri europene şi trebuia să pregătesc rapoarte, începeam cu mult timp înainte, astfel încât să respect termenele. Când sunt în sesiune şi trebuie să corectez planuri de afaceri de câteva zeci de pagini fiecare, ştiu că trebuie să blochez o săptămână sau mai multe weekenduri. Muncesc, în medie, aproximativ opt-nouă ore pe zi, uneori mai puţin. Au existat perioade diferite, iar flexibilitatea aceasta m-a ajutat în timpul doctoratului. Unii clienţi au înţeles, alţii au renunţat la colaborare. Inevitabil, faci un compromis undeva. Pentru mine a fost foarte important să investesc în software care să îmi uşureze munca: instrumente bazate pe inteligenţă artificială, chiar înainte ca ChatGPT să devină popular, şi soluţii de raportare. Unul dintre lucrurile pe care mi le permit ca antreprenor este să investesc direct în instrumente care îmi fac munca mai eficientă şi mai plăcută, fără trasee lungi de aprobări.

Câţi bani îţi aduce astăzi businessul comparativ cu salariul şi cât de important mai este salariul pentru siguranţa ta financiară?

Astăzi, businessul îmi aduce aproximativ 90% din venituri. Unele sunt încasate prin firmă, iar altele ca persoană fizică, în funcţie de specificul colaborării. Salariul îmi asigură o plasă de siguranţă pentru cheltuieli, dar lucrez şi la construirea unor venituri pasive, astfel încât să am libertatea de a face ceea ce îmi place. Predatul în învăţământul universitar, de pildă, nu generează venituri mari în România atunci când eşti cadru didactic asociat, plătit cu ora. Îmi face însă plăcere, aşa că îmi permit să continui această activitate când celelalte cheltuieli sunt acoperite.

Care este cel mai dificil lucru atunci când eşti în acelaşi timp angajată şi antreprenoare şi care este preţul pe care îl plăteşti pentru această dublă viaţă profesională?

Uneori am fost mai mult angajată şi mai puţin antreprenoare, alteori am fost mai mult antreprenoare decât angajată. Depinde de calendar şi de colaborări. Unele roluri sunt full-time, altele part-time, flexibile sau organizate în jurul unui proiect. Nu cred că trebuie să clarificăm întotdeauna doar eticheta de „angajat” sau „antreprenor”, ci mai ales tipul de activitate şi de colaborare. Există businessuri construite pentru a susţine stilul de viaţă al antreprenorului, fără obiectivul de a deveni start-upuri scalabile. Există soloprenori, freelanceri şi profesionişti care lucrează pe proiecte. Antreprenoriatul include modele foarte diferite. Preţul pe care îl plăteşti este supraaglomerarea programului, sacrificarea timpului personal şi stresul. Există permanent o tensiune între a fi reactiv, pentru a răspunde lucrurilor urgente, şi a rămâne proactiv, pentru a construi ceea ce îţi doreşti pe termen lung.

Ai simţit vreodată că jobul împiedică businessul să crească sau, dimpotrivă, că stabilitatea oferită de salariu îţi permite să iei decizii mai bune ca antreprenor?

Jobul poate fi, în funcţie de etapă, un lucru necesar sau o frână. Depinde de vârsta şi experienţa antrepre­norului, de oportunitatea de piaţă, de contextul economic şi de ţara în care operează. La început, te poate ajuta să pui businessul pe picioare. Ulterior, îţi poate limita timpul şi ritmul de creştere. După şocurile economice şi geopolitice din ultimii ani, cred într-un mix între cele două: antreprenoriat şi roluri de angajat, piaţă locală şi internaţională, servicii adaptate cererii şi modele de business care nu depind de o singură cate­gorie de clienţi. Eu nu am reuşit să scalez agenţia în forma în care mi-am imaginat iniţial. La un moment dat, a trebuit să reduc dimensiunea businessului şi să revin la un model de soloprenor. Costurile ridicate, bugetele limitate ale clienţilor şi instabilitatea din ultimii ani fac dificilă construirea unei echipe permanente.

Ce ar trebui să se întâmple pentru ca antreprenoriatul part-time să devină din nou full-time? Există un prag concret – de venituri, profit sau dimensiune a businessului – la care ai renunţa la celelalte roluri?

Dincolo de indicatorii financiari ai businessului, trebuie să ne uităm şi la contextul de viaţă al persoanei. Eu eram singură când am înfiinţat firma şi am avut experienţe care m-au învăţat că nici jobul nu este complet sigur. Atunci când vânzările unei companii scad, pot apărea restructurări şi disponibilizări. Decizia depinde şi de tipul afa­cerii: servicii, producţie sau comerţ. De multe ori, oamenii încep prin prestarea unor servicii, pentru că bariera de intrare şi investiţia iniţială sunt mai reduse, apoi reinvestesc în producţie, comerţ sau diversificare. Unii consultanţi recomandă renunţarea la job atunci când businessul produce de cel puţin trei ori valoarea salariului. Nu cred însă că există o reţetă universală. Situaţia unui freelancer sau a unui soloprenor este diferită de cea a unui antreprenor cu angajaţi, care trebuie să susţină costuri mai mari pentru a putea creşte. Profitul, veniturile şi cheltuie­lile depind de tipul businessului, de piaţă şi de apetitul pentru risc al fiecărei persoane. Poţi intra în antreprenoriat în multe moduri: îţi înfiinţezi propria companie, cumperi sau devii asociat într-o firmă, atragi finanţare, dezvolţi o franciză ori construieşti un produs. Sunt prea multe variabile pentru o singură reţetă. Dar, dacă simţi că acest drum ţi se potriveşte, mai devreme sau mai târziu vei încerca.

→ Lavinia Iancu a fondat în 2018 SUSTENOBIL PR/ODUCTION, agenţie care oferă servicii de PR, project management şi product management pentru proiecte derulate în peste 20 de ţări de pe patru continente.

→  Businessul generează venituri anuale de aproximativ 60.000-70.000 de euro şi reprezintă în prezent circa 90% din veniturile totale ale fondatoarei.

→  Agenţia a avut un angajat timp de doi ani şi a lucrat cu mai mulţi colaboratori. În prezent, Lavinia Iancu conduce businessul în regim de soloprenor.

→  În următorii doi ani, îşi propune să lanseze SUSTENOBIL App, un proiect tehnologic dezvoltat pornind de la cercetarea realizată în timpul doctoratului şi gândit ca un hub dedicat sustenabilităţii.