100 Tineri manageri de top. Victor Vremera, COO, SVN Romania

COO, SVN Romania

34 de ani

Victor Vremera este COO şi acţionar în cadrul SVN România, unde coordonează întreaga structură operaţională a uneia dintre cele mai mari companii de real estate din ţară. Lucrează cu o viziune clară asupra proceselor, performanţei şi culturii organizaţionale, integrând disciplinele de leadership şi execuţie. Crede în autonomia echipelor şi în scalabilitatea businessului construit pe reguli clare, nu pe dependenţa de oameni-cheie. Se simte antreprenor prin modul în care gândeşte: orientat spre construcţie, impact şi conexiuni valoroase.

START CU IMPACT

Ai dat-o în bară? Perfect. Povesteşte-ne.

La începutul mandatului meu într-un rol de coordonare, am făcut greşeala clasică: m-am instalat prea repede în rol şi am trecut direct la implementări, fără să iau pulsul real al echipelor. Aveam intenţii bune, dar n-am calibrat corect cultura organizaţională şi ritmul oamenilor. Schimbările au venit prea devreme, prea tehnic. A fost un duş rece, dar mi-a folosit enorm – am învăţat că autoritatea reala nu vine din titulatură ci din încredere câştigată prin ascultare, tact şi timing.

Greşeală vs. eşec: unde tragi linia?

O greşeală e o alunecare de moment; un eşec apare când nu înveţi nimic din ea. Pentru mine, eşecul este când te încăpăţânezi să ai dreptate într-un context care ţi-a arătat clar că ai nevoie de schimbare. Dacă ai luciditate şi onestitate, poţi transforma orice pas greşit într-un salt. Fără acel exerciţiu, greşeala devine eşec.

MOMENTE CARE CONTEAZĂ

Care e reuşita de care eşti cel mai mândru?

Am reuşit să creez, într-un mediu fragmentat şi competitiv, un mod de lucru comun pentru mai multe echipe care nu comunicau între ele. A fost nevoie de răbdare, de structură şi de foarte multă muncă invizibilă – să convingi, să explici, să creezi încredere. Asta a schimbat dinamica întregii organizaţii. Dar dincolo de procese, cea mai mare satisfacţie vine de la oameni şi colegi: am pus la aceeaşi masă persoane care nu s-ar fi întâlnit altfel, şi din acele întâlniri s-au născut proiecte, businessuri, echipe noi. Am reuşit să ofer şanse unor persoane care aveau potenţial real, dar nu fuseseră puşi încă în locul potrivit.

Faptul că azi colaborarea este naturală, ca know-how-ul circulă şi că resursele se împart fără fricţiuni este, pentru mine, o validare care cântăreşte mai mult decât orice target sau indicator comercial.

Trei superputeri profesionale.

Capacitatea de a simplifica lucruri complexe fără a le dilua. Intuiţia de a întelege ce lipseşte într-un sistem înainte ca problema să devină vizibilă. Şi o memorie funcţională bună – care mă ajută să conectez repede persoane, proiecte şi oportunităţi.

Cum arată stilul tău de leadership?

Este direct, dar nu rigid. Îmi place să ofer autonomie reală, dar sunt prezent şi implicat când echipele au nevoie de claritate sau de un declic. Nu cred în liderii care se definesc prin control, ci în cei care creează un cadru solid  –  cu obiective clare, standarde înalte şi libertate de mişcare în interiorul acelor graniţe. Cred mult în ideea de dialog, nu de autoritate unilaterală.Probabil că rădăcina stilului meu de leadership vine din copilărie – tatăl meu, profesor universitar la Politehnică, obişnuia să se sfătuiască sincer cu mine când eram mic, 6-7-8 ani. Îmi cerea opinia reală în tot felul de chestiuni – profesionale, logistice, de viaţă – şi mi-o asculta ca pe a unui egal. Fără să îmi dau seama, am învăţat de atunci că leadershipul înseamnă să vezi valoarea celuilalt şi să-i creezi spaţiu să contribuie.

ECHILIBRU & TIMP LIBER

Ce faci când nu lucrezi?

Mă urc pe motocicletă şi plec. E felul meu de a schimba ritmul, dar nu de a mă deconecta complet. Îmi place sentimentul de mişcare continuă, de libertate controlată – sunt drumuri care clarifică gânduri mai bine decât o sală de şedinţă. Trăiesc, într-un fel, deviza „Munceşte din plăcere şi nu vei munci o zi in viaţa ta”. Răspund la telefoane şi ajut colegi inclusiv pe serpentine, în Alpi – pentru că nu simt că „ies din program”, ci doar că schimb fundalul. Când ai echipă bună şi faci ceva în care crezi, linia dintre activitatea profesională şi sfera personală devine una naturală, nu apăsătoare.