Daca ANRC ar fi fost o companie publica, actiunile sale ar fi cunoscut fluctuatii serioase saptamanile trecute. Dupa ce liderul pietei de telefonie fixa a atacat-o dur, ANRC s-a fastacit cand a venit vorba sa aplice o decizie care i-a isterizat pe cei mai importanti operatori de telefonie mobila.

ANRC nu este insa o companie listata la bursa, ci un organism de reglementare aflat in subordinea Guvernului. Si chiar daca greselile sau deciziile sale corecte nu se reflecta in scaderea sau cresterea valorii actiunilor, deciziile ANRC pot insemna pierderi sau - dimpotriva - castiguri pentru operatorii de comunicatii.

In principiu, grija principala a autoritatii, in calitate de arbitru al pietei telecom, este sa-i impiedice pe cei mari sa-i faulteze pe cei mici si neajutorati. Insa ultimele desfasurari de forte ne-au aratat ca operatorii cu putere semnificativa (Romtelecom, Vodafone sau Orange) nu sunt nici pe departe niste jucatori docili, care pleaca sfiosi capul ori de cate ori arbitrul scoate de la piept cartonasul rosu sau galben. Mai mult decat atat, jucatorii au si ei putere asupra arbitrului si il pot face sa revina asupra deciziilor.

Acum aproximativ zece zile, Romtelecom s-a lansat prin vocea directorului juridic si de relatii publice Catalin Dima intr-o lunga si zgomotoasa diatriba, acuzand ca "unii operatori sunt in mod clar favorizati nejustificat de politica ANRC, desi nu au nevoie de un astfel de sprijin". Operatorii la care se referea Dima sunt nimeni altii decat liderii pietei autohtone, Vodafone si Orange. Pe scurt, el sustinea ca decalajul tarifelor de interconectare in defavoarea Romtelecom a provocat operatorului de telefonie fixa pierderi de peste 3,5 milioane de euro.

In pledoaria sa anti-ANRC, Dima a reusit sa atinga tonalitati profetice. Intr-un sens pe care nu si-l dorea. Cu ocazia conferintei de presa in care a facut cu ou si cu otet conducerea autoritatii, el a creionat un scenariu trist: "daca pasul urmator de reducere a tarifelor de interconectare pentru operatorii mobili, prevazut pentru 2007, s-ar amana, Romtelecom si clientii sai ar pierde inca peste cinci milioane de euro". Un scenariu profetic, pentru ca, la sfarsitul saptamanii trecute, ANRC a anuntat ca va propune amanarea aplicarii celei de-a doua etape din programul de reducere a tarifelor de interconectare cu operatorii Vodafone si Orange. Adica exact decizia care ar putea costa Romtelecom - au spus-o oficialii companiei - alte cinci milioane de euro.

In definitiv, de ce sunt tarifele de interconectare atat de importante? Aceste tarife reprezinta suma incasata de un operator in momentul in care un apel generat in alta retea este terminat in reteaua proprie. Lasand la o parte definitia tehnica, tarifele de interconectare sunt mijlocul prin care un operator telecom incurajeaza sau descurajeaza utilizatorii concurentilor sa sune proprii clienti. Cu cat aceste tarife sunt mai mici cu atat traficul dinspre retelele concurente creste. In aparenta, acesta este un lucru bun pentru toata lumea: si pentru operatorul in a carui retea sunt finalizate apelurile, si pentru operatorul care le initiaza.

Dar un astfel de rationament se justifica numai in cazul in care toti jucatorii ar fi de dimensiuni apropiate. Insa o companie cu o pozitie dominanta, adica un operator cu un numar mare de clienti (Vodafone si Orange au impreuna aproape 14 milioane de abonati), este constient de faptul ca utilizatorii concurentei vor apela la un moment dat si numere din reteaua sa, astfel ca ideea de a percepe tarife de interconectare mari este o tentatie careia putini i-ar rezista. Desigur, exista si explicatii economice: tarifele ridicate se explica prin nivelul ridicat al costurilor si investitiilor.

Si mai e ceva, apropo de scenariul potrivit caruia toata lumea ar trebui sa fie multumita. Cand esti un jucator mare, a scadea tarifele de interconectare cu concurenta inseamna sa ii ajuti pe ceilalti sa-si creasca baza de abonati si clienti prepay - ceea ce in capitalism este similar cu un nonsens. Revenind la anuntul ANRC de a amana decizia de scadere a tarifelor de interconectare cu operatorii mobili Vodafone si Orange (proces demarat la 1 septembrie si in virtutea caruia cei doi mari mobili urmau sa-si reduca tarifele cu 40 de procente pana in 2009), lucrurile au istoricul lor.

In momentul in care ANRC le-a aratat pisica puternicilor operatori de telefonie mobila, unul dintre cei doi (Vodafone) a contestat in justitie decizia autoritatii. Replica replicii a fost ca autoritatea a amenintat compania cu o amenda de 5% din cifra de afaceri (adica 36 de milioane de euro daca ar fi sa calculam dupa cifra de afaceri de anul trecut a operatorului). Ghidandu-se probabil dupa principiul conform caruia cel mai destept cedeaza primul, ANRC a anuntat ca ia in calcul varianta amanarii cu un an a programului. Justificarea? Autoritatea de reglementare invoca evolutia tarifelor de terminare a apelurilor in retelele mobile in statele UE, precum si faptul ca, in retelele Vodafone si Orange, acestea se afla deja la cel mai mic nivel din Europa.

Tot Europa a fost invocata si atunci cand s-a decis scaderea tarifelor de interconectare. Cand a stiut ANRC ce face? UE, neUE, singurul care ramane cu buza umflata din aceasta poveste este Romtelecom, care a fost aratat cu degetul drept simbolul monopolului in telecom atat de des si atat de mult incat a ajuns sa-si creioneze un discurs de victima. Iar in acest caz, chiar asta este. Romtelecom a redus deja tarifele, iar amanarea acestei decizii ii va aduce noi pierderi.

E clar ca o decizie buna pentru unii este fatalmente paguboasa pentru altii. Acum, zambetul multumit al Vodafone si Orange, inseamna sprancene incruntate pentru  Romtelecom si operatorii alternativi de telefonie (RCS&RDS, UPC-Astral). Insa, ca si in viata, evolutiile sunt ciclice, iar istoria Romtelecom este cea mai buna dovada in acest sens.

Revenind la imaginea de inceput cu ANRC - companie listata, un lucru este sigur: indiferent ce ar face, o autoritate de reglementare trebuie sa supere pe cineva. In consecinta, cursul actiunilor sale ar avea in permanenta de suferit.