Iuresul schimbarilor si agitatia politica de la finele anului trecut si inceputul noului an au lasat sa treaca cumva neobservata o afirmatie din discursul de investitura al premierului Calin Popescu Tariceanu: "Cu alegerile din 2004, tranzitia s-a incheiat". Numai cateva semnale palide in presa, repede acoperite de avalansa informatiilor legate de miscarile de pe scena politica romaneasca si de valurile ucigase din Asia, au marcat un fapt care in alte conditii ar fi trebuit sa-i determine pe romani sa iasa in strada si sa lanseze o cantitate dubla de artificii fata de anul nou: gata cu tranzitia! Am iesit din tunel si daca o sa cautam atent, poate o intalnim si pe Luminita, cea la care tot am jinduit. Mai mult, premierul a vorbit de inceputul modernizarii tarii si de reconstructia bunastarii. Asa o fi?

Dictionarul explicativ al limbii romane defineste reforma drept "transformarea politica, economica, sociala, culturala, cu caracter limitat sau de structura, a unei stari de lucruri, pentru a obtine o ameliorare sau un progres". Ameliorarea de care vorbeste definitia academica poate fi interpretata oricum in lipsa unui sistem clar de referinte, si nu mi-am propus acum nici sa caut sau sa creez acest sistem de referinte si nici sa disec reforma din Romania pentru a-i evalua reusitele sau nereusitele.

Eu as pune problema mai simplu: in cate domenii sau zone sau aspecte ale economicului si socialului se regaseste macar putin din "mai binele" asociat cu potentiala finalizare a reformei, privind din perspectiva a cat mai multi romani? Mediul economic? Citesc despre Romania ca se situeaza, intr-un top al libertatii economice, pe pozitia 125 din 161 de tari. E drept ca am avansat patru locuri de anul trecut, dar e si mai drept faptul ca Bulgaria se afla pe locul 52. Castigurile banesti? Parca nu, chiar daca marile magazine au spart normele la finele anului. Rezultatele din economie?

Sunt bune, e adevarat, am avut  crestere economica in ultimii ani, dar poate ca traversam acum numai ochiul uraganului. Integrarea? Ne asteapta o perioada de monitorizare stricta, iar cea mai mica greseala ne va face sa mai asteptam un an. Birocratia si reducerea acesteia? Daca e sa ne uitam numai la cel mai recent exemplu, ce se intampla cu plata vestitei taxe de drum, sau rovigneta, cum i s-a spus popular (cozi, un noian de acte, vanzatori care nu stiu ce trebuie sa vanda) si parca as spune ca nu.

E adevarat ca pentru un anume confort mental putem boteza perioada urmatoare oricum si putem renunta la obositul termen de "reforma". Dar ma simt indreptatit sa spun ca finalul "transformarii politice, economice, sociale..." nu a fost inca atins. Mai mult, cred ca de fapt nici nu ar trebui sa delimitam foarte strict o anume perioada de timp pe care sa o legam de parcursul reformei.  De finalizarea acesteia ar trebui sa devenim constienti nu la un 1 ianuarie anume, ci asa, intr-o zi in care fiecare se va sterge la ochi si va constata ca locuieste intr-o lume normala.

Ceea ce inca nu este cazul. In ultimele zile, de exemplu, am venit in contact cu realitatea din sistemul medical romanesc. Dobandirea unui medicament, scump, e drept, dar compensat, a necesitat doua zile de drumuri intre medicul dintr-un mare spital bucurestean care m-a consultat, cabinetul medicului de familie, care trebuia sa elibereze reteta si farmacie. Primul medic, lipsit de rutina consultului pe banda rulanta a omis documente socotite de mare importanta de catre una sau alta din verigile lantului eliberarii medicamentelor, iar al doilea avea destul de putin spatiu de manevra in hatisul birocratic.

Motul l-a pus compania furnizoare a medicamentului, care suporta o parte din costurile acestuia, in baza unor cupoane. Dar acestea sunt diferentiate pe culori (pentru angajati sau pentru pensionari) si eu n-am avut de la inceput culoarea potrivita. De aici, alte drumuri. Daca reforma s-ar fi incheiat, cred ca o discutie telefonica intre cei doi medici si un fax ar fi rezolvat problema mai simplu si mai cu respect fata de cetatean.

Sa zicem totusi ca am iesit din tunel. Propun totusi sa pasim un timp ceva mai atent; unu, pentru ca lumina zilei poate fi orbitoare dupa intunericul tunelului; doi, pentru ca am putea descoperi ca hotii au furat sinele de la gura tunelui pentru a le vinde la fier vechi.