„Va fi un an extraordinar”, „cel mai bun an al României de până acum”, „vom intra în Schengen”, „vom vedea mai mulţi kilometri de autostradă”, „va scădea inflaţia”, „da, educaţia e la pământ”, „nici sistemul medical nu stă bine deloc” – sunt doar câteva dintre ideile dezbătute în cadrul cât se poate de informal de prietenii de familie, un amestec eclectic de antreprenori, corporatişti, medici, angajaţi în mediul privat (ne lipseşte doar perspectiva angajatului la stat). Adaug şi că veniturile sunt variate, pentru completarea „profilului”. Discuţiile dintre şi cu ei sunt o sursă de inspiraţie pentru mine. Dincolo de problemele personale se cristalizează o aşteptare plină de încredere şi speranţă în mai bine legată de acest an.

Perspectiva informală, pulsul oamenilor dintr-o bulă, e completată însă de opiniile reprezentanţilor mediului de afaceri care au răspuns solicitărilor noastre de a face un scurt bilanţ pentru 2023 şi a prezenta aşteptările lor pentru 2024, deopotrivă pentru companiile pe care le reprezintă dar şi pentru piaţă în general. Suma acestor păreri dă cu plus, deopotrivă la bilanţ dar şi legate de viitor. În anul ce a început „ar putea scădea dobânda cheie a BNR, inflaţia s-ar putea reduce, volumele de credite şi depozite ar urma să crească, sursele de venituri să se diversifice”, „vom continua să performăm mai bine decât restul Europei şi să recuperăm din decalajele de dezvoltare”, „în următorii ani, sistemul medical se va adapta la pacientul viitorului, caracterizat printr-o vârstă înaintată, informare crescută şi mobilitate sporită”, „investiţii în restaurante noi, cu concepte interesante, demarate de antreprenori experimentaţi alături de persoane pasionate de gătit şi cu talent”, „piaţa spaţiilor industriale va continua să crească foarte puternic”. Acestea sunt doar câteva dintre aşteptările liderilor din diverse industrii. Paharul nu este nici pe departe plin, dar contează din ce unghi îl privim şi, în egală măsură, cu ce îl comparăm. „Au şi ei problemele lor”, spunea în cadrul unui eveniment Meet the CEO Tatian Diaconu, pe atunci şeful Immochan România, devenit ulterior Ceetrus, despre francezi. Trăise şi lucrase ani buni din cariera sa pe piaţa franceză şi are perspectiva românului expat. Da, în alte ţări se câştigă mai mulţi bani, altele au sisteme medicale şi de învăţământ mai performante. Sunt plusuri peste tot, dar adeseori pierdem din vedere minusurile. Poate eforturile, poate clima, poate siguranţa, poate cultura sau cine mai ştie ce. Cred că trebuie să comparăm România de azi cu cea de ieri, cu cea de acum 10 sau 20 de ani. Toate cifrele arată o poză economică mai bună, chiar dacă acest lucru nu este resimţit în rândul marii mase de oameni. Şi atenţie! Aici joacă un rol important percepţia, perspectiva personală. Ceea ce mă duce inclusiv cu gândul la un studiu care a făcut foarte mare vâlvă la sfârşitul anului trecut şi care m-a făcut şi pe mine să sar din papuci. Anume: unu din doi români crede că regimul comunist a însemnat un lucru bun pentru România, conform unui sondaj INSCOP realizat pentru News.ro. Şi mai rău de atât, procentul care au această părere este de 48,1%, în creştere faţă 2013 (45,5%). După ce m-am înflăcărat puternic şi aş fi putut înşira pagini cu contra argumente bune de servit celor care cred aşa ceva, am ajuns la o concluzie. Asta o poate spune doar cine nu a trăit în acea perioadă şi nu îşi aduce aminte de frică, umilinţe, frig, foame, nedreptăţi. Pe-atunci eram cu toţii o masă cenuşie şi amorfă. Poate de asta unora le este dor, să fie şi alţii la fel de rău ca şi ei. Pe principiul caprei vecinului.

Tinerii care nu au trăit în comunism şi au o părere idealizată despre ei înseamnă că nu au citit suficient. (Nu îi blamez nicidecum, mă consider o persoană bine informată şi uşor informabilă şi una dintre cele mai recente experienţe şocante este că te poţi intoxica cu... banane! Altfel spus, consumul excesiv de banane poate dăuna GRAV sănătăţii. Nu, nu este o glumă.)

Simplul fapt că în prezent personaje ca Şoşoacă pot emite elucubraţii sinistre şi belicoase în liberă voie este dovada supremă de libertate de exprimare – un drept fundamental, ceea mă face să mă înclin în faţa României prezente. E adevărat, urmează un an superelectoral, după cum spune unul dintre executivii de top în cadrul materialului de copertă, ceea ce înseamnă alegeri în România şi în alte ţări care pot influenţa geopolitica la nivel mondial. De fapt, acesta este subiectul care ridică cele mai mari semne de întrebare legate de evoluţia economică a ţării în ansamblul ei – mai cu seamă alegerile pe plan local. Şi în registrul mai informal, personal, adeseori se iscă întrebarea „Da’ eu cu cine votez?”, ceea ce îmi aminteşte de cetăţeanul turmentat din piesa „O scrisoare pierdută”. 2024 promite să fie interesant, parcă aud pe cineva la cazino: „Să jucăm”.

Să aveţi un an minunat, plin de reuşite!