I Ching (King, dupa unele transliterari) e o carte de divinatie, altminteri extrem de interesanta, pe care insa am renuntat sa o mai folosesc acum mai bine de un deceniu. La tarot nu ma pricep, iar scormonitul prin matele pasarilor imi repugna. Prin urmare, pentru prognozele politice ale lui 2006 nu mai imi ramane decat sa ma bazez pe intuitie si bun simt. Atat una, cat si cealalta imi spun ca felul in care va arata peisajul politic al Romaniei in acest an depinde - cum altfel? - de raportul de tara din primavara. Un raport critic, urmat de activarea clauzei de salvgardare si amanarea pana-n 2008 a integrarii in UE ar insemna, fara doar si poate, sfarsitul guvernului Tariceanu. Pentru o asemenea predictie nu e nevoie de nici un ghicit in carti. 

Dupa ce atat premierul, cat mai ales presedintele, au dat in repetate randuri asigurari ferme privind admiterea in 2007, un esec la acest capitol va impune o schimbare mai dramatica decat o simpla remaniere guvernamentala.  Pana si cei mai fideli suporteri din PNL vor fi nevoiti sa admita ca soarta lui Tariceanu in fruntea guvernului (ba, foarte probabil, chiar si la carma partidului) ar fi definitiv pecetluita. In asemenea conditii, reactivarea ideii anticipatelor nu mai este nici ea exclusa.

Sa admitem, totusi, ca o asemenea varianta este mai degraba improbabila. In cele cateva luni ramase, multe nu semai pot intampla, iar PNA inca are ragaz suficient pentru a anunta oficial cele cinci-sase dosare de mare coruptie pe care le-ar avea in lucru, atat de insistent cerute de catre oficialii europeni. Confirmarea aderarii la 1 ianuarie 2007 nu va aduce insa, cu necesitate, si un spor de popularitate actualei Aliante, fiind perceputa mai degraba ca fireasca, de catre majoritatea romanilor.

Va fi insa un semnal suficient de puternic pentru ca spectrul anticipatelor pentru anul in curs sa se indeparteze definitiv, iar premierul Tariceanu sa-si consolideze pozitia in interiorul partidului si, implicit, in cel al Aliantei.

O consolidare care, la o adica, se poate dovedi si un cadou otravit. Daca, simtindu-se pe cai mari (adica normali, nu ponei, ca pana acum), Tariceanu va continua practica excluderii/suspendarii nemultumitilor din partid, riscurile pentru PNL sunt considerabile. Chiar daca randurile celor "pedepsiti" pentru delict de opinie nu vor atinge masa critica necesara unei sciziuni, imaginea liberalilor - oricum sifonata - va fi botita de-a dreptul.  Ce poate fi mai neplacut perceptiei publice decat imaginea unui tata care, aflat sub papucul nevestei si sub autoritatea sefului, incearca sa-si dovedeasca barbatia punandu-si copiii la colt, pe coji de nuca?

De-o fi una, de-o fi alta, un lucru ramane sigur: in ciuda declaratiilor sforaitoare de la sfarstul anului privind fuziunea liberalo-pedista, lucrurile vor ramane suspendate in proiect. De buna seama, se vor mai face sondaje de opinie, ba chiar si cateva declaratii optimiste pe seama acestui subiect, de fiecare data cand conjunctura politica o va cere - dar cam atat. Din fericire pentru alegatorii de rand ce resping ideea bipolarizarii scenei politice, PNL si PD vor ramane partide de sine statatoare, ba chiar, cu putin noroc, partide-alternativa intr-o viitoare configuratie electorala.

Ii despart prea multe - de la sondajele de opinie la doctrinele asumate oficial - pentru a putea imagina o fuziune lipsita de scandaluri majore, sciziuni etc - adica un adevarat cosmar din perspectiva lui 2007. Cel mai probabil, maximul de concesii pe care si-l vor face reciproc va fi atins odata cu decizia de a participa pe liste comune la alegerile pentru Parlamentul European.

Si cu asta ajungem la ceea ce ar putea reprezenta, din punct de vedere politic, adevarata "bataie a pestilor" din 2006. In aparenta un moment electoral lipsit de greutate, alegerea europarlamentarilor prezinta, in fapt, mai multe mize ascunse. Primul va fi un test de seriozitate pentru intreaga clasa politica. Daca ele se vor desfasura, dupa cum se prognozeaza, in toamna, timpul ramas se cuvine chivernisit cu grija. O sumedenie de aspecte sunt, la aceasta ora, sub semnul intrebarii: vom avea circumscriptii electorale (si daca da, cine le va trasa granitele si pe baza caror principii de reprezentativitate?) sau vom vota la nivelul intregii tari? Pe liste, sau uninominal? S.a.m.d.. O dezbatere serioasa pe aceste teme este imperios necesara, deschizand drumul spre dezbaterea mai larga a Legii electorale.

Va fi un test si pentru partidele politice luate in parte, pentru ca de felul in care isi vor selectiona candidatii pentru aceste functii va depinde si perceptia publica asupra importantei si, in ultima instanta, respectului pe care ni-l acorda. Daca, Doamne fereste, unele partide vor pune mai presus de interesele nationale, pe cele de gasca, trimitand in Parlamentul European oameni care abia pot baigui trei cuvinte intr-o limba de circulatie, lipsiti de cultura politica necesara, vom sti cu siguranta ce concluzii sa tragem.

In fine, dar nu in cele din urma, aceste alegeri se vor dovedi extrem de importante daca presedintele Basescu se va tine de promisiune si va folosi momentul pentru organizarea unui referendum pe tema modificarii Constitutiei, incercand sa-si impuna marota parlamentului unicameral. Aici, listele comune cu PNL-PD isi pot demonstra utilitatea. Liberalii pot profita de prilej pentru a explica deopotriva tarii si presedintelui ca nu tot ce zboara anglo-saxon se mananca in farfuria europeana - si, cu putin noroc, pentru a-si impune punctul de vedere.

In caz contrar, tare mi-e teama ca un an inceput bine se va termina, dupa intelepciunea populara, prost. Caz in care nu ne mai salveaza nici macar 2007 - cu atat mai mult cu cat e Anul Porcului.