Nu stiu de ce, dar primul lucru care mi-a venit in minte cand am aflat de povestea cu noptile pierdute si cu "mutatiile" suferite de cei ce prefera sa lucreze la adapostul intunericului a fost o istorioara despre visele regizorului Alfred Hitchcock.

Marele regizor era innebunit de faptul ca noaptea visa o sumedenie de subiecte de film care i se pareau extraordinare. Din pacate, pana dimineata uita ce a visat, ramanand numai cu impresia puternica si cu regretul ca a mai ratat un subiect de exceptie. S-a gandit sa isi noteze rapid, dupa vis, subiectul si drept urmare a pus la indemana, pe noptiera, o foaie de hartie si un creion. In urmatoarea noapte, desigur, viseaza. Se trezeste, noteaza subiectul acela nemaipomenit, se culca la loc.

Dimineata se trezeste, isi aminteste ca a visat ceva nemaipomenit, constata ca a uitat despre ce e vorba, se intristeaza.... isi aminteste ca a notat subiectul, se entuziasmeaza, se repede la noptiera. Citeste: "un baiat iubea o fata". Cred ca patanii asemanatoare cu aceea cu noptile domnului Hitchcock stau, intr-un fel sau altul, la baza deplasarii de la "traiul de zi cu zi" la "traiul de noapte cu noapte".

De exemplu, noptile mele. Noaptea mi se intampla sa fiu CelMaiMareScriitorRomanInViata - atunci ideile capata o lumina speciala, aparte, vin mai usor si pleaca mai greu, asa ca ai timp sa le prinzi pe indelete si sa le fixezi grijuliu, cu ace cu gamalia frumos colorata, fie pe pagini albe de hartie, fie pe pagini cu extensia .doc. Cateodata ideile vin in vis si, ca sa nu traiesc dezamagirea pe care presupun ca a incercat-o marele regizor, prefer sa pierd cateva ore din somnul de frumusete pentru a definitiva echivalentul povestii baiatului ce iubea o fata.

Noaptea poti fi StapanulLumii - ce iese pe balcon sau pe prispa casei sau la fereastra de la bucatarie pentru a-si admira regatul. Linistea aceea speciala ce ramane dupa ce supusii au dat manelele mai incet si bubuitul de basi din masini s-a estompat iti da un sentiment bun si te relaxeaza mai mult decat o ora de somn. Si mai ofera si un dram de speranta. Iar gustul tigarii fumate atunci e cel mai bun, chiar daca fumatul e plin de pericole.

Noaptea mai pot fi CelMaiTareDinParcare (n-am stiut sa spun altfel), in functie de jocul de calculator care ajunge sa ma pasioneze la un moment dat sau altul. De exemplu acum sunt cel mai bun capitan de submarin din flota germana din al doilea razboi mondial, pentru ca Silent Hunter III ma acapareaza de o buna bucata de vreme; dar am mai fost si Eliberatorul in saga Gothic sau PurtatorulTuturorSperantelor in Half Life II.

Ca sa nu mai vorbesc de frumusetea pe care noaptea o da muzicii puse in surdina, oricare ar fi aceea: descoperi in chitara lui BB King sau la cea a lui Alvin Lee de la Ten Years After sunete noi, ba chiar si Ramm-stein suna mai bine noaptea, daca se poate asa ceva, pentru ca ei suna bine tot timpul.

Un singur regret am, acela ca m-am dezobisnuit sa fiu PlimbaretulAiureaInSerileCaldeDeVara, cu mainile adanc in buzunare sau de mana cu cineva drag. Dar faptul ca am devenit constient de asta ma face sa cred ca sunt tratabil.