Sunt fascinat de oamenii, de românii care la un moment dat, fără să mai fie la 20 de ani, după ce termină şcoala, dintr-o dată decid să plece în lume, să-şi facă o altă viaţă, să aibă o altă carieră profesională, să aibă un alt drum. Şi nu pleacă din motive financiare, chiar deloc.

Dacă ar fi fost în anii ’90, la începutul anilor 2000, când au plecat foarte mulţi, sau poate imediat după criza din 2008, când am avut un exod destul de puternic, aş mai fi zis. Dar acum, în timpurile noastre, când România, cel puţin statistic, este la cel mai înalt nivel din punct de vedere economic, când viaţa socială este destul de diferită faţă de cum a fost în anii ’90?

Poate aşa văd eu lucrurile.

Când am fost în luna mai la Washington, m-am întâlnit/reîntâlnit la Ambasada României de acolo cu Mihaela Ungureanu, cea care până în toamna lui 2021 a fost CEO, cea mai înaltă poziţie de management, al farmaciilor Dona, un business care atunci avea venituri anuale de 1,5 miliarde de lei, adică peste 300 de milioane de euro. Ea era unul dintre cei mai cunoscuţi executivi din industria farma. Să laşi peste noapte o funcţie de top în România şi să pleci aproape cu totul în Statele Unite, să o iei practic de la capăt într-o altă ţară, într-o altă lume de business, într-un alt job, este fascinant.

Mihaela Ungureanu este acum administratorul unui club nautic în Connecticut, deţinut de familia Winklevoss (cei doi fraţi gemeni Winklevoss au fost unii dintre fondatorii Facebook).

Cum este să o iei de la capăt într-o altă lume, unde nu te ştie nimeni şi unde nu ştii pe nimeni? (Peste tot este o lume de networking, mai ales în business.)

O singură întrebare, foarte multe răspunsuri. Dar, până la urmă, e o nouă experienţă de viaţă.

Poate mulţi dintre noi, după ce am văzut cum s-au desfăşurat lucrurile în cei 35 de ani de la căderea comunismului, am fi luat alte decizii, poate am fi vrut să avem mai multe experienţe în carieră. La un moment dat te gândeşti că timpul tău a trecut.

Dar uite, nu este aşa, cel puţin din perspectiva Mihaelei Ungureanu.

Dacă pe Mihaela Ungureanu o cunoşteam, ea fiind prezentă în ZF şi BUSINESS Magazin, la Washington am interacţionat şi cu o altă româncă, Alina Hărăstăsanu, care la un moment dat, de data asta în 2012, şi-a luat viaţa/cariera în propriile mâine şi a ajuns în SUA, iar acum este director pentru zona europeană pentru dezvoltarea relaţiilor cu investitorii din Europa care ar vrea să investească în statul american Ohio. Cum a ajuns cineva care a terminat Universitatea din Bucureşti în Ohio, mult prea departe de România, este la fel de fascinant. Cariera te poate duce în lume atât de surprinzător, încât te poţi mira şi tu unde ajungi.

De ce a plecat Alina din România în Ohio? Unul dintre răspunsurile ei a fost că nu ar fi putut niciodată în România să ajungă într-o asemenea poziţie unde este ea acum, să reprezinte un stat american în a atrage investiţii străine. Se spune că America este ţara tuturor posibilităţilor, dar lumea mai mult se referă la a face bani. Este şi ţara tuturor posibilităţilor poate şi pentru o altă carieră.

Românii s-au împrăştiat peste tot în lume. Dacă primul val, din anii ’90, a fost mai degrabă în căutarea unui job, oricare ar fi el, din care să câştigi mai mulţi bani decât cei 100-300 de dolari pe care puteai să-i încasezi în România, odată cu trecerea anilor lucrurile s-au mai schimbat. O parte s-au dus la studii, o parte au avut şansa să intre pe un drum de carieră în multinaţionale, o parte s-au dus în lume pentru a căuta o altă carieră, un alt job, o altă lume.

Sunt sigur că exemplele Mihaelei din Connecticut (cu un MBA la Harvard) şi Alinei din Ohio (cu un MBA la The Ohio State University) pot fi regăsite la zeci şi sute de mii de români, care au ajuns peste tot în lume în nişte poziţii de top. Noi ştim mai puţin.

Pentru noi percepţia este că toţi cei care au plecat din ţară – şi sunt peste 4 milioane – sunt căpşunari, au mers la cules de sparanghel, sunt bucătari şi chelneri, de altfel joburi extrem de respectabile, de care toţi avem nevoie până la urmă.

Pe de altă parte, ar fi interesant de văzut, de consemnat, unde au ajuns românii care au vizat poziţii de management, de top management. Sunt fascinante cariera lor profesională şi răspunsurile la întrebările: de ce au plecat din România, ce nu au găsit aici, ce nu ar fi putut să facă în România, unde nu ar fi putut să ajungă în România şi unde au ajuns.

La BM, noi am încercat să găsim români cu o carieră în afară care să ne răspundă la aceste întrebări, să scriem povestea lor. Şi vom continua.    

Mihaela Ungureanu - Connecticut

Ea  a deţinut până în toamna lui 2021 cea mai înaltă poziţie de management al farmaciilor Dona şi este acum administratorul unui club nautic în Connecticut

Alina Hărăstăsanu - Ohio

director pentru zona europeană pentru dezvoltarea relaţiilor cu investitorii din Europa care ar vrea să investească în statul american Ohio