Hai sa dam mana cu mana
Oportunitatea exista: pentru intaia oara, majoritatea partidelor parlamentare sunt de acord cu ideea ca legea electorala se cuvine modificata. Diavolul insa, ca de obicei, se ascunde in detalii. Vorba Eclesiastului - este un timp pentru toate.
Oportunitatea exista: pentru intaia oara, majoritatea partidelor parlamentare sunt de acord cu ideea ca legea electorala se cuvine modificata. Diavolul insa, ca de obicei, se ascunde in detalii. Vorba Eclesiastului - este un timp pentru toate. Un timp pentru semanat, un timp pentru cules si un timp pentru modificarea legii electorale. Ei bine, pare-se ca celui din urma i-a sosit, in sfarsit, ceasul. Discutiile sunt vechi, au cunoscut un "varf" in 2003, doar pentru a se retrage, sfielnic, mai apoi, sub presiunea campaniei electorale din 2004. Acum, insa - sa nu zic vorba mare - momentul pare cum nu se poate mai copt. PSD, PNL si PC au depus deja proiecte privind legislatia electorala, iar PD, prin vocea lui Boc, a anuntat ca are in lucru un proiect pe aceeasi tema. Daca, macar acum, lucururile vor merge conform planului, incepand din toamna, sistemul de votare se va baza pe principii radical diferite. Nici nu stiu ce sa fac mai intai: sa tin pumnii stransi sau degetele incrucisate.
Numitorul comun exista. Intr-o forma sau alta (si, evident, din ratiuni diferite) toate partile par a fi convenit asupra necesitatii introducerii votului uninominal. Motivatia cea mai la indemana e reprezentata, fara doar si poate, de insusi orizontul de asteptare al electoratului, convins ca in acest fel poate controla mai bine calitatea oamenilor trimisi in parlament. Din nefericire, insa, drumul spre iad poate fi pavat si cu bune intentii. Dupa cum am mai spus-o (dar nu obosesc s-o repet), introducerea votului uninominal la ambele camere ar avea consecinte cel putin neplacute pe termen lung, favorizand bipolarizarea scenei politice romanesti. Or, numai cine n-a avut "de ales" in armata intre fasolea cu pietricele si cartofii incoltiti, poate ravni la tihna saxona a deciziei intre doar doua variante.
Din fericire, pericolul unui asemenea scenariu pare suficient de indepartat. Daca la Senat toti par de acord cu votul uninominal, doar PD si PSD opteaza, deocamdata, pentru vot uninominal la ambele camere, in vreme ce PNL merge, la Camera Deputatilor, tot pe varianta 50% uninominal si 50% vot pe lista (la fel ca si la Senat), iar PC propune vot uninominal pentru un numar de deputati egal cu cel al senatorilor, iar pentru restul vot pe lista. La o privire mai atenta, insa, nici PD nu pare chiar atat de convins. Conform declaratiilor de saptamana trecuta ale lui Boc, PD ar fi dispus sa accepte, "pentru inceput", votul uninominal doar la Senat, "pentru a vedea cum functioneaza sistemul". E bine si-asa. Daca la aceasta modificare a legii se lucreaza, scremut, de atata amar de ani, imi imaginez ca o a doua imbunatatire a legislatiei electorale tine deja de domeniul futurologiei.
Cu putina bunavointa, ne putem asadar imagina un scenariu in care votul uninominal sa fie introdus (dupa cum ar fi si firesc) la Senat, mentinand, in schimb, votul pe lista pentru Camera Deputatilor. Pentru Uniunea Europeana ar fi, probabil, un pas mic. Pentru Romania, in schimb, unul urias. Pasul urmator ar veni aproape de la sine, intrand in logica lucrurilor - amendarea, prin referendum, a Constitutiei, in asa fel incat sa permita decalarea mandatelor senatoriale de cele ale deputatilor. (Fiind vorba de un sistem pe care l-am expus in repetate randuri, nu voi mai reveni asupra detaliilor si avantajelor inerente.)
S-ar parea ca doar doua variabile pericliteaza, la aceasta ora, din directii opuse, un scenariu atat de optimist: PSD si UDMR. Nici unul dintre acestea, insa, de neinduplecat. Sa le luam pe rand. Ca partid de opozitie, PSD are interesul sa insiste pentru introducerea votului uninominal la ambele camere din doua motive: primul tine de dorinta de a puncta la capitolul imagine, militand pentru o masura ce se bucura de un semnificativ suport popular; al doilea e si mai pragmatic: infrastructura partidului fiind inca puternica la nivel local, "baronii" PSD ar fi avantajati in cazul unui vot uninominal, in fata unor adversari politici cu vizibilitate redusa.
Inainte insa de a se arunca cu capul inainte, liderii PSD ar trebui sa tina cont de un pericol mai putin mentionat - pericolul "gerrymanderic". Termenul imposibil de tradus in romaneste (provenind de la titlul unei caricaturi in care guvernatorul de Massachusetts, Elbridge Gerry, unul dintre semnatarii Declaratiei de Independenta, acuzat de asemenea de practici neloiale, a fost alaturat imaginii unui district electoral decupat in forma de salamandra - in engleza, salamander) se refera la trasarea vicioasa a frontierelor electorale, in asa fel incat sa favorizeze un anumit partid. Or, pana una-alta, pixul care va desena viitoarele circumscriptii electorale se afla in mana Aliantei D.A.. Putintica prudenta, prin urmare, nu are cum sa strice.
De cealalta parte, UDMR se opune din rasputeri introducerii, sub orice forma, a votului uninominal dintr-un motiv recunoscut cu o anumita candoare de insusi presedintele Marko Bela: procedeul ar avea efecte nefaste asupra scorului electoral al partidului, diminuandu-i drastic numarul de deputati si senatori. Asa e. Trist dar adevarat. Nu mai putin adevarat, insa, e si faptul ca UDMR se afla, de aceasta data (horrible dictum!) in minoritate, raportat la celelalte partide parlamentare. Ceea ce poate, asadar, spera, in limte rationale, e negocierea unei formule de compromis. Or, ce compromis mai bun decat vot uninominal la Senat si vot pe liste la Camera Deputatilor se poate gasi?
Vorba Eclesiastului: aruncarea cu pietre isi are vremea ei; si strangerea pietrelor isi are vremea ei.
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro
