Eram foarte curioasă de rezultatele sondajului de săptămâna aceasta de pe platformele de LinkedIn ale BUSINESS Magazin şi Ziarul Financiar, respectiv răspunsul la întrebarea „Care ar fi principalul motiv pentru care ai schimba jobul, în economia de azi”, deoarece mă întrebam dacă majoritatea va alege, din nou – „şeful”. Aşa părea să fie mai demult, poate era şi normal – cum ai putea să lucrezi într-o companie condusă prost sau, în care, pur şi simplu, nu ai chimie cu şeful? Ei, iată că în „vremurile de azi”, pentru că am ajuns din nou să folosim formularea aceasta, nu mai plecăm din cauza şefului. Sondajul nostru, desfăşurat recent, arată că principalul motiv pentru care oamenii ar schimba jobul este, fără echivoc, salariul (562 de răspunsuri), urmat de echilibrul viaţă–muncă (346). Managerul, cândva vinovatul de serviciu, cade abia pe locul trei (151), iar lipsa sensului rămâne un lux al reflecţiei, nu al deciziei imediate (110). Evident, contextul are un impact asupra felului în care ne raportăm la muncă şi la organizaţia din care facem parte. Trăim într-o perioadă în care incertitudinea nu mai este excepţia, ci fundalul permanent, auzim despre inflaţie, costuri în creştere, tensiuni geopolitice, pieţe care ezită, chiar şi discuţii despre benzină cu porţia.

Într-un astfel de climat, toleranţa la disconfort creşte, inclusiv faţă de un manager mai puţin bun. Dar asta nu pentru că oamenii au devenit mai răbdători, ci pentru că au devenit mai prudenţi. Dacă înainte plecai pentru că nu te înţelegeai cu şeful, astăzi îţi pui o altă întrebare: „Îmi permit să plec?” Sau, mai pragmatic: „Ce pierd dacă plec acum?”. Stabilitatea financiară începe să cântărească mai mult decât confortul emoţional. Totuşi, asta nu înseamnă că relaţia cu managerul nu mai contează. Contează, dar nu mai este declanşatorul principal, iar oamenii nu mai pleacă impulsiv – pleacă calculat. Este, de fapt, aceeaşi poveste pe care o vedem şi în piaţa imobiliară, despre care am scris în articolul de copertă al acestei ediţii: vedem două lumi care coexistă. Un oraş premium, unde alegerea e despre stil de viaţă, şi un oraş accesibil, unde deciziile sunt dictate de buget şi compromisuri. Chiar şi în acest context neprielnic pentru mutări în carieră, oamenii sunt atenţi la felul în care trăiesc. E un semn că, dincolo de presiunea economică, oamenii nu renunţă complet la ideea de viaţă echilibrată. Iar „lipsa sensului” rămâne undeva în fundal, nu pentru că nu ar exista, ci pentru că este amânată. Exact ca decizia de a te muta într-un cartier mai bun sau de a face o schimbare majoră – faci acest lucru când îţi permiţi. Poate cea mai importantă legătură cu tema acestei ediţii este că, atât în muncă, cât şi în viaţă, oamenii nu aleg în orice ciclu economic idealul, ci echilibrul pe care şi-l pot permite. Şi, la fel ca în Bucureştiul împărţit în două, există şi aici două categorii: cei care îşi permit să plece şi cei care aleg să rămână – nu pentru că le este bine, ci pentru că este mai sigur. Plecarea a devenit, la fel ca locuirea, o decizie de buget. Eu fac parte din generaţia Millennials, o generaţie care a tot trecut prin crize – am început să lucrăm după o criză, când „nu era buget” pentru măriri de salarii, am trecut prin pandemie, când nu se ştia dacă vom mai avea unde să lucrăm, iar după un scurt moment de respiro, când am ajuns cumva în ceea ce ar trebui să fie vârful vieţii noastre profesionale, ne-am lovit din nou de necunoscut. O fi criză şi poate suntem mai toleranţi, fiindcă nu avem de ales, dar nici nu mai rămânem la fel. Ţinem minte dacă am fost susţinuţi sau doar împinşi înainte, dacă am fost oameni, cel mai important activ, cum sunt numiţi angajaţii (însă, iată, nu trece săptămână fără să auzim despre noi disponibilizări) sau doar resurse. Standardele tuturor nu au dispărut, poate au fost puse puţin pe pauză. După atâtea crize, ştim că lucrurile se vor reaşeza, spaţiul alegerilor adevărate va veni din nou, iar diferenţa o va face nu doar salariul sau poziţia, ci şi felul în care am fost trataţi atunci când ne-a fost cel mai greu.

Ioana Matei este editor-şef, Business Magazin