The Wall Street Journal, cel mai important ziar de business al Americii, încearcă să descrie acum cum arată piaţa muncii pentru tineri, pentru cei care tocmai au absolvit o şcoală, o facultate: „Will You Hire Me? College Graduates Confront a Tougher Market / Why the Strong Labor Market Is Weak for Many 20-Somethings / Jobs Market Plays Hard to Get / 2025 Grads Are Entering a Rough Job Market. The Class of 2020 Has Some Advice / Young Graduates Are Facing an Employment Crisis.” Acestea sunt titlurile mai multor articole care descriu ce se întâmplă acum pe piaţa muncii din America. Pentru tineri este mult mai greu să-şi găsească un job pe măsura cunoştinţelor lor, pe măsura şcolii pe care au absolvit-o, pe măsura speranţelor pe care le au. Şi de aceea sunt foarte nervoşi că piaţa nu le oferă ceea ce li s-a promis atunci când s-au dus către o şcoală sau alta, către o universitate sau alta. Viaţa cotidiană în principalele oraşe americane, începând de la New York până la Los Angeles, ca să nu mai vorbim de San Francisco, a devenit extrem, extrem de scumpă. Chiriile au crescut foarte mult, viaţa socială şi de entertainment este foarte scumpă, joburile bune sunt extrem de rare şi, oricum, trebuie să munceşti cât zece. De multe ori salariul de început nu-ţi ajunge de la o lună la alta.

Aşa că tinerii sunt foarte îndatoraţi pe cardurile de credit. Ca să nu mai vorbim de creditele pe care le-au luat pentru a face o şcoală mai bună şi pe care nu le mai pot rambursa, pentru că nu au un job cu un salariu care să le permită plata ratelor. Având în vedere viaţa extrem de scumpă, cel puţin din New York, noile generaţii de astăzi şi-au îndreptat atenţia, din punct de vedere politic, către progresistul, socialistul Zohran Mamdani (33 de ani), care, prin promisiunile pe care le-a făcut tinerilor – că va opri creşterea de chirii din New York, că va face casele să fie mai ieftine, că va face transportul public gratuit – a reuşit să câştige mandatul Partidului Democrat pentru alegerile pentru funcţia de primar al New Yorkului. La noi această situaţie nu este încă vizibilă, pentru că tinerii reuşesc să-şi mai găsească un job aproape de aşteptările lor. Companiile locale, fie că sunt multinaţionale sau firme româneşti, continuă să caute tineri, îi preferă pe aceştia chiar dacă nu au experienţă, în detrimentul celor cu experienţă, dar care au o anumită vârstă. Aşa este piaţa muncii de la noi. Dar piaţa muncii se va schimba şi ea din cauza tensiunilor economice, politice şi sociale. Oferta de joburi a scăzut, multe dintre anunţuri sunt puse nu pentru a angaja pe cineva, ci mai degrabă pentru a testa piaţa, ca să se vadă ce se mai găseşte şi la ce preţ. Evoluţia economiei şi a businessurilor nu prea mai generează noi locuri de muncă în contextul actual, când taxele şi impozitele cresc, când dobânzile sunt foarte mari, când consumul scade, când investiţiile se reduc. Piaţa românească încă nu se confruntă cu problemele pe care le au cei din noua generaţie din America. Dar ne îndreptăm şi noi către acolo. Companiile „au scăpat” de tirania tinerilor care veneau, stăteau câteva săptămâni, cel mult trei luni, îşi treceau în CV o experienţă şi apoi îşi căutau un job în altă parte. Solicitările salariale – „fără 1.200 de euro nici nu vin la interviu” – s-au mai temperat, pentru că piaţa nu este atât de inundată de anunţuri reale de angajare. Cei care au prins un job nu-şi mai dau demisia atât de repede ca să plece mai departe pentru doar o uşoară creştere salarială. La orizont au apărut nori negri, iar creşterile de taxe şi impozite care vor urma vor face piaţa muncii mai aspră. Dacă înainte puteai să-ţi găseşti un alt job destul de repede, acum trebuie să cauţi mai multe zile, mai multe săptămâni şi chiar mai multe luni până să găseşti un job cât de cât similar. Şi, oricum, sistemul de relaţii şi recoman-dări este mai viu ca niciodată. Şi, în final, el ia decizia. Piaţa muncii se răcoreşte vizibil şi la noi, creşterile salariale se temperează, iar decizia este în mâna angajatorului. Pentru cei din noua generaţie, când au început şcoala – fie liceul, fie facultatea –, condiţiile din piaţă erau diferite faţă de cele de astăzi. Acum trei-cinci ani, toată lumea angaja, toată lumea majora salariile numai să angajeze pe cineva, economia avea o creştere de 3-4% pe an, dobânzile erau la 1-2%. Astăzi, condiţiile din piaţă sunt total diferite: creşterea economică a scăzut extrem de rapid, suntem la un pas de recesiune, angajările au stagnat, creşterile salariale s-au temperat – dacă nu chiar s-au oprit –, companiile nu mai văd totul în roz, ci în gri, iar angajaţii nu mai pot să pună condiţii. Suntem într-o altă piaţă, total diferită pentru tineri faţă de atunci când au început şcoala. Să sperăm că piaţa muncii de la noi, pentru tineri, nu va ajunge ca în America, aşa cum este prezentată în seria de articole din The Wall Street Journal, menţionată la început.  

(cristian.hostiuc@zf.ro)