Expatii printre noi
Schimbarile pot fi, prin natura lor, foarte dificile. Dar cum este sa conduci o afacere de 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an, intr-o tara despre care credeai ca stii cate ceva doar de la vecinii bulgari, si cum se poate adapta un om invatat cu rigoarea si seriozitatea germana intr-un mediu de business romanesc destul de "agresiv si schimbator"?
"Secretul este sa te schimbi tu in intampinarea culturii oamenilor, si nu oamenii din tara respectiva dupa cultura ta", spune Friedrich Niemann, manager general la Athenee Palace Hilton Bucuresti. Putem adauga pe lista must have-urilor si simtul umorului, o masina clasica care sa-i faca sederea mai placuta pe timpul verii (de fabricatie germana, bineinteles), totul asezonat cu putina zapada pe partiile de schi, iarna.
De Volkswagen-ul cabrio din 1964 este absolut indragostit si l-a adus de un an in Romania, "pentru reintregirea sufleteasca", iar despre partii spune ca este multumit, desi recunoaste ca prefera Alpii sau Muntii Stancosi. Una peste alta, viata sefului Hilton la Bucuresti este foarte placuta, spune managerul care mai are un avantaj: priveste toate problemele de la inaltime, de la cei peste doi metri pe care ii masoara.
"Sunt multumit de viata mea de aici. Am multi prieteni si amici, romani dar si straini, imi place clima, imi place casa mea din Dorobanti si, sigur, 'vorbesc un putin romaneschte'. Este o limba destul de dificila", spune Niemann. Pana sa preia afacerea din Romania, in septembrie 2005, a mai condus hotelurile Hilton din M?nchen, capitala Bavariei, si Sofia, deci Hilton a devenit oarecum o casa mobila pentru managerul german. Insa primul contact cu Romania l-a avut inainte sa preia conducerea hotelului, cu aproximativ un an mai devreme. Conducea inca hotelul din Sofia, iar drumul de acolo pana in Romania l-a facut cu masina. El recunoaste ca nu stia foarte multe lucruri despre Romania inainte sa vina aici. "Intotdeauna mi-au placut istoria si geografia, dar a trebuit sa ma mut in Balcani ca sa cunosc cu adevarat aceste locuri."
"Ceea ce m-a surprins totusi este faptul ca bulgarii nu stiu multe despre romani, iar pe romani nu ii intereseaza prea multe despre bulgari", sustine Niemann, desi Bulgaria a devenit interesanta, macar ca destinatie turistica. Niemann este implicat in piata hoteliera internationala de peste 20 de ani si tocmai posibilitatea de a cunoaste inca o cultura l-a atras la Bucuresti.
"Trebuie sa admit ca munca a fost si este primul meu hobby; sunt un perfectionist si atunci cand vrei sa ai cele mai bune rezultate posibile, timpul liber este foarte redus." Dar nu se plange. Germanii, in genere, nu prea o fac. "Imi fac timp sa citesc, chiar foarte mult, ce-i drept multa lectura obligatorie, de business, si ma relaxez la volanul Volkswagen-ului meu de colectie", povesteste el.
Apropo de volanul masinii, Niemann spune ca o astfel de masina inseamna mai multe ore de intretinere decat de plimbari. "Un important consumator de timp liber", cum il numeste el, Volkswagen-ul Karmann Ghia din 1964, pe care l-a adus din Germania anul trecut este, totodata, una dintre legaturile importante cu casa sa natala, "pentru ca este o mica parte din cultura si istoria noastra". Cand nu este foarte aglomerat incearca sa descopere mai multe despre cultura si istoria Romaniei - pana acum a fost in Delta (fara masina), prin Carpati si, bineinteles, in Transilvania, pentru influentele sasesti din zona.
Desi este obisnuit cu schimbarile si se poate adapta foarte usor la diferentele culturale sau ale mediului de business, Niemann recunoaste ca Balcanii sunt o zona aparte. Dupa mai bine de doi ani si jumatate petrecuti la Sofia, a crezut, in sfarsit, ca intelege mult mai bine mentalitatea est-europeana. Dar, surpriza! Cand a a ajuns la Bucuresti si-a dat seama ca romanii sunt total diferiti de bulgari, in comportament, dinamica, asteptari si multe alte aspecte, deci a pornit din nou de la zero.
Sarmalutele care tin loc de mandu
"Ce faci, buna ziua, multumesc", sunt expresiile pe care Cheon Park le cunoaste si le foloseste... Restul expresiilor nu le cunoaste inca, dar promite ca le va folosi cat de curand.
"Desi am apelat la serviciile unui profesor particular, progresele pe care le fac nu sunt inca at?t de importante pe c?t mi-as dori. Am inceput sa inteleg, in mare, pe ce subiect se desfasoara o conversatie, insa deocamdata nu pot vorbi", recunoaste cu o unda de regret General Manager-ul Samsung Electronics.
A vazut Romania pentru prima data cand a fost numit la conducerea biroului Samsung, dar, pentru ca ii place foarte mult sa calatoreasca si sa intereactioneze cu diferite tipuri de culturi (pentru doi ani si jumatate a condus afacerea Samsung din Ungaria), a primit schimbarea cu entuziasm. "Am citit cat am putut de mult pe Internet si in ghidurile turistice si, in plus, aveam o oarecare experienta macar in vecinatatea Romaniei, din experienta de la Budapesta", isi aminteste Park.
A venit in Romania impreuna cu sotia si cei doi copii, o fata si un baiat, si, cu ajutorul lor, s-a acomodat destul de rapid la viata din Romania, pentru ca familia inseamna pentru el "acasa". Copiii au simtit si ei schimbarile. "Le-a fost foarte dor de prieteni, mai ales la inceput, insa sunt foarte sociabili si au reusit sa se integreze usor. Au un grup de amici cu care ies la film sau la joaca", spune Park. In plus, el pastreaza legaturi stranse cu familia din Coreea, mai mult prin poze in ultima vreme, dar si cu traditia coreana, pentru ca locuinta actuala este decorata in stil coreean, lucru foarte important pentru confortul familiei Park.
"Cel mai bine aproape de casa ne simtim pe mica terasa cu flori si decoratiuni coreene, unde ne bem cafeaua si ceaiurile", spune Park. Acum, de cand cunoaste mai mult cultura si chiar geografia tarii, viziteaza foarte des Valea Prahovei; prefera Sinaia si traseele montane din zona, iar Castelul Peles l-a vizitat pana acum de patru ori, pentru ca este "o adevarata bijuterie", mai ales in ochii copiilor sai.
Dar munca, pentru ca ea ii ocupa majoritatea timpului, nu este deloc simpla intr-o tara straina. "Sa fii la conducerea unei echipe de specialisti de nivel inalt intr-o tara straina este, din capul locului, un lucru nu foarte usor. Iti trebuie putin timp sa te integrezi intr-o societate diferita din foarte multe puncte de vedere fata de cea la care te raportezi. Dar eu sunt o persoana careia ii plac lucrurile noi, asa ca, inclusiv din acest punct de vedere, jobul din Rom?nia este ceea ce mi-am dorit."
Despre regulile de management ce trebuie aplicate intr-o tara straina crede ca fiecare le stabileste asa cum crede de cuviinta. "Trebuie sa fii deschis si sa incerci sa nu ai idei preconcepute despre tara respectiva sau despre oamenii ei. Apoi, totul tine de bun-simt, aceasta regula ar trebui sa fie universala", conchide Park.
GM-ul de la Samsung Electronics ofera, indirect, un sfat pentru expatii romani din Coreea. El spune ca din mancarea noastra se pot manca fara probleme sarmalele. Acestea sunt asemanatoare cu mandu, unul dintre felurile sale preferate de mancare coreeana. E lesne de inteles ca Park serveste masa la restaurantele cu specific asiatic din Bucuresti, dar pentru romanii care traiesc in Asia si au probleme cu mancarea traditionala, mandu poate fi o alternativa.
Vicepresedinte cu karma
Cand mergi intr-o tara straina, chiar si pentru un sejur, diferentele culturale pot fi covarsitoare. Pentru Vijay Srinivasagopalan, vicepresedinte pe operatiuni la Telemobil (companie ce detine brandul Zapp), socul cultural a fost, mai degraba, un "soc termic". La zece zile dupa sosirea in Romania, intr-o dimineata de iarna in care a vrut sa curete zapada de pe masina, a ajuns sa nu-si mai simta mainile de frig. Insa pe langa acest aspect s-a simtit ca acasa in Romania inca din prima zi si astazi spune ca India este tara unde isi are radacinile, iar Romania este casa lui. "La urma urmei, ce este 'acasa' daca nu un loc unde te intorci dupa o zi lunga si iti gasesti linistea? De cand am venit in Romania, am petrecut sapte luni in India, iar restul de optzeci le-am petrecut aici. De fapt, nu am stat intr-un singur loc pentru mai mult de patru ani nici cand locuiam in India", realizeaza amuzat vicepresedintele Telemobil.
Vijay, asa cum ii spun colegii, s-a nascut in 1967 in Madras, India, iar oportunitatea de a veni in Romania s-a ivit cand avea 31 de ani, in urma cu sapte ani. Chiar daca lucra la momentul acela pentru cel mai important operator GSM din India, a privit oferta ca pe o provocare. Asa ca, pe 10 ianuarie 2000, Vijay a sosit, impreuna cu sotia si baiatul sau, pe aeroportul din Otopeni. Astazi, familia sa mai numara un copil, o fetita in varsta de patru ani, primul copil indian nascut pe teritoriul Romaniei. Un motiv in plus pentru Vijay sa indrageasca Romania.
Cand vine vorba de diferente culturale dintre romani si indieni, vicepresedintele Zapp nu le considera foarte importante. "Discrepantele sunt mici si sunt de ordinul subtilitatilor. Indienii sunt mult mai curiosi si mai prezenti unul in viata celuilalt, iar un lucru pe care il vezi des in India si aproape niciodata aici e faptul ca poti intra oricand in casa vecinilor fara sa anunti sau sa bati la usa."
Adaptarea la "noua tara" nu i-a adus niciun fel de probleme, ba dimpotriva. Pentru Vijay, renumitul bazar asiatic isi are echivalentul romanesc in pietele traditionale. Daca in Madras exista o straduta foarte ingusta si stramta renumita pentru numarul mare de negustori care se aduna acolo, in Bucuresti a gasit Piata Amzei. Totusi, sunt cateva diferente. "In bazarul din Madras, o persoana nu poate sta intr-un loc, pentru ca este efectiv purtata de multime", spune Vijay, care merge des in pietele din Romania, si nu neaparat pentru ca ii aduc aminte de India, ci, foarte simplu, pentru ca aici gaseste produse proaspete si naturale.
Natural este bun, dar "totul se rezuma la condimente", spune Vijay. El este vegetarian, deci majoritatea mancarurilor traditionale romanesti nu sunt pe gustul sau; putinele varietati pe care le-a gustat i s-au parut interesante, insa prea putin condimentate fata de bucataria indiana. Poate din cauza asta Vijay prefera sa manance acasa, impreuna cu familia, decat la restaurant, fie acesta si unul cu specific indian.
Este hindus, asa ca pentru el familia si viata spirituala sunt foarte importante, iar o discutie cu el pe aceasta tema este oricand o lectie de viata. Romania nu are un templu hindus, dar nici asta nu este o problema. "Pe langa ritualurile zilnice pe care le presupune, hinduismul este, in primul rand, un stil de viata al carui tel suprem este desavarsirea sufletului si desavarsirea ta ca persoana. Hinduismul este un mod de a trai viata la nivel intuitiv", explica pe scurt Vijay esenta credintei sale.
Poate si din motivul acesta calatoreste in India anual si sta de fiecare data aproape o luna.
In tara noastra nu are o oaza speciala de confort, pentru ca se simte ca acasa oriunde in Romania. Totusi, locurile sale preferate sunt Zarnesti si Fundata, pe care le descrie ca fiind extrem de frumoase in timpul iernii, mai ales ca schiul este sportul pe care l-a adaugat palmaresului de fost jucator profesionist de cricket.
Pe langa schi, inot si putine cuvinte romanesti, cele mai importante lucruri pe care le-a invatat in cadrul experientei numite "Romania" sunt invataturile dobandite din postura de vicepresedinte pe operatiuni la Zapp. "Am invatat ca nu trebuie sa judeci pe cineva inainte de a-l intelege si ca oamenii sunt mai mult decat ceea ce par", apreciaza managerul expat. Chiar daca a venit dintr-o tara a contrastelor si apartine unei religii in care binele si raul sunt relative, Vijay Srinivasagopalan s-a adaptat in Romania inca din ziua intai. Cu toate acestea, intrebat daca ar vrea sa ramana pentru totdeauna in tara noastra, vicepresedintele Zapp recunoaste: "In primul rand sunt indian, asa ca ma voi intoarce in India cu siguranta".
Ole, unde este Romania?
Singurele radacini pe care le-a prins in ultimii 6 ani Alejandro Solano, general manager al companiei spaniole Hercesa, sunt cele ale bonsaiului si ale plantei yucca din apartamentul sau din Bucuresti, pe care se straduieste sa le ude in fiecare zi in ciuda programului incarcat si a deselor calatorii de afaceri. In rest, Solano se poate considera un veritabil cetatean al lumii, cu o resedinta in Romania, o familie in Madrid, prieteni raspanditi de-a lungul si de-a latul intregului continent european si o cariera care il poarta in toata Europa de Est. Pentru Solano cel mai mare avantaj al carierei de expat este ocazia de a experimenta mai multe stiluri de viata. Asa ca, imediat dupa absolvirea cursurilor de masterat Solano a hotarat sa accepte provocarea, cucerit de ideea experientelor noi pe care le-ar putea trai intr-o tara pe care cu doi ani si jumatate in urma nu ar fi stiut sa o localizeze exact pe harta.
"Nu stiam nimic despre Romania inainte de a veni aici. Nu o data mi s-a intamplat sa confund Budapesta cu Bucurestiul. Cand mi s-a oferit aceasta pozitie insa, primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma duc tinta la Google si sa dau cautare dupa Romania. Partea proasta era ca deja aveam o imagine formata despre aceasta tara, iar aceasta nu era una dintre cele mai bune. Cand le-am spus prietenilor ca plec in Romania reactia lor a fost ceva de genul "O, Doamne! Dar unde este Romania?".
Solano crede ca stofa de expat au numai acei manageri pentru care placerea de a experimenta atarna mai greu decat confortul si care nu regreta ceea ce lasa in urma. "Este foarte dificil sa iti faci treaba si sa mai ai si succes daca iti lipseste in permanenta ceva sau cineva. Dorul, daca este puternic, nu te mai lasa sa te bucuri de prezent. In ceea ce priveste prietenii, nu cred ca sunt conditionati de tara in care alegi sa traiesti. Daca iti sunt prieteni cu adevarat, vor fi alaturi de tine chiar daca in cea mai mare parte vorbesti cu ei prin Messenger sau Skype."
Odata ajuns in Romania, pentru Solano a inceput o perioada foarte agitata, cu nenumarate puncte in agenda. Si, desi era prins cu toate procedurile si formalitatile inerente deschiderii unei companii, Solano a inceput sa isi caute singur o casa, dupa vechea metoda care implica 5 ziare cu anunturi, un telefon si multe, multe vizionari. Chiar daca recunoaste ca ar fi fost mai simplu sa angajeze pe cineva care sa rezolve toate aceste probleme, Solano este bucuros ca a ales sa se ocupe singur de fiecare lucru in parte. "Eu cred ca daca angajezi pe cineva sa se ocupe de toate problemele de zi cu zi pentru tine, nu mai ai sansa de a experimenta, de a vedea lucrurile asa cum sunt cu adevarat. Si chiar daca a fost de-a dreptul stresant si nu de putine ori am simtit ca mi-am irosit timpul, cred ca a fost chiar o experienta interesanta."
Limba romana nu a fost o problema pentru Solano, care spune ca a urmat un curs timp de trei luni, insa a renuntat din cauza lipsei de timp. "Mi-am zis ca ar fi mai usor si mai placut sa invat de la prieteni, cu atat mai mult cu cat limba romana nu este dificila pentru un latin, mai greu este sa te deprinzi cu fonemele slavice. Cel mai dificil este la inceput, pana incepi sa intelegi ce se vorbeste in jurul tau, si in primele luni nu de putine ori se intampla sa te simti in ofsaid si sa trebuiasca sa te prefaci ca intelegi ce iti spun oamenii. Insa Romania este o tara minunata pentru un expat, fiindca aici aproape toata lumea vorbeste limba engleza fluent. Cred ca as fi putut trai confortabil ani in sir aici fara sa trebuiasca sa invat limba. Dar doar fiindca din punct de vedere practic nu este o necesitate sa inveti limba, eu cred ca din punctul de vedere al experientei este ceva care trebuie neaparat facut. Daca tot esti aici, de ce sa nu inveti? Eu sunt de parere ca trebuie sa incerci sa te adaptezi cat mai bine oriunde ai fi, iar aceste eforturi fac experienta mai bogata si mai completa."
?Atunci cand nu munceste sau nu calatoreste, fie in scop de afaceri, fie pentru a-si vizita prietenii, Solano regaseste inconfundabilul sentiment de "acasa" atunci cand isi aduna prietenii duminica in bucatarie pentru a gati. Desi se afla in Romania de mai bine de doi ani, pe meniul managerului spaniol se inscriu deocamdata doar feluri de mancare traditionale spaniole. "Nu m-am obisnuit inca cu bucataria romaneasca, fiindca este mai satioasa decat mancarea spaniola, si desi mie imi place, nu acelasi lucru pot spune si despre stomacul meu, care nu o prea agreeaza." In rest, Solano spune ca nu simte diferente mari intre tara sa natala si cea adoptiva. Ar mai fi iernile friguroase care il mai iau pe nepregatite si cozile intampinate la ghisee cand vrea sa isi plateasca facturile, insa acum simte ca s-a obisnuit cu tara si cu oamenii si nu se mai simte strain, desi spune ca "limba este intr-adevar o bariera care schimba multe lucruri".
De pe taramurile zeilor
Cand esti nascut in tara nectarului si a ambroziei nu este de mirare ca o cariera de expat nu te tenteaza atat de tare incat sa parasesti taramurile mitice ale Eladei. Cu toate acestea, Nondas Magoulas, vicepresedintele Alexandrion Group, a ales o cariera de "manager in deplasare" cu 18 ani in urma si pana acum nu a regretat nicio clipa. "Cred ca acum as fi de-a dreptul nefericit daca ar trebui sa raman inchis intr-un birou, deoarece calatoriile mi-au devenit o a doua natura." Inainte de a veni la Alexandrion, Magoulas a lucrat pentru PepsiCo in tari ca Spania si Bulgaria, insa in Romania simte ca si-a gasit intr-adevar locul.
"Din primul moment in care am ajuns in aceasta tara m-am simtit foarte confortabil si foarte in siguranta. Iar oamenii de aici sunt atat de prietenosi si de ospitalieri, incat nu mi-au lasat ragazul de a ma simti strain. Cred ca Romania este o tara mai mediteraneana decat este vazuta in general de straini, asa ca nu este de mirare ca m-am simtit din prima secunda ca acasa. Romanilor le place sa se bucure de viata, sa danseze, sa manance bine, sa iasa in oras. Nu vad nicio deosebire mare intre greci si romani ca popoare."
?Magoulas recunoaste ca de obicei compatriotii sai au o retinere atunci cand este vorba de a-si parasi tinuturile natale, insa in cazul sau aceasta retinere nu a reusit sa ii infraneze curiozitatea si placerea de a calatori. "Grecii au in general o problema cu ideea de a fi expati. Sunt mai atasati de radacinile lor si ca atare nu sunt cei mai umblati oameni, prefera sa stea cat mai aproape de ceea ce cunosc, de rude, de vecini. De obicei motivele care ii impiedica sa fie expati de cariera sunt cele care tin de familie, si cand vine vorba despre asta, nu le place sa-si asume riscuri. Insa eu cred ca daca esti tanar si te intalnesti cu o asemenea oportunitate, trebuie macar sa incerci, sa vezi ce mai este dincolo de granitele tarii tale."
Cu toate acestea Magoulas recunoaste ca fara sprijinul familiei sale nu ar fi reusit sa faca fata atat de bine momentelor dificile pe care le-a traversat de-a lungul vremii. "Cel mai greu lucru pe care a trebuit sa il fac a fost sa gasesc o formula prin care sa combin o viata profesionala foarte intensa cu viata personala. Este nevoie de multa rabdare, insa doar rabdarea nu este suficienta, ai nevoie si de intelegerea si ajutorul familiei tale."
Cu toate greutatile, Magoulas nu a renuntat si intr-un final a reusit sa-si aduca si cariera si viata personala pe aceeasi linie. "In Romania nu am venit ca sa plec, am venit pentru a incepe o viata aici. Iar dupa patru ani de du-te vino, in sfarsit in toamna acestui an familia mea mi se va alatura aici si atunci chiar voi simti ca sunt acasa." Din Grecia ii mai lipseste doar pestele proaspat si casa sa de pe malul marii Egee, insa prietenii pe care si i-a facut aici compenseaza micile lipsuri. "Mi-am facut cred ca sute de prieteni in cei patru ani de cand sunt in Romania, insa cei mai buni sunt putini si sunt toti romani."
Chiar daca inca nu vorbeste in romaneste Magoulas spune ca intelege peste 60% din ceea ce vorbesc oamenii in jurul sau, insa in ultima vreme a inceput sa mai uite. "Am angajat tot mai multi vorbitori de limba greaca in companie in ultimii ani si din cauza asta romana mea a inceput sa rugineasca, fiindca atunci cand nu sunt fortat sa citesc si sa ascult ce vorbesc oamenii, ceea ce am deprins se pierde." Cu toate acestea, faptul ca nu vorbeste limba nu a fost niciodata un impediment pentru el, ba chiar crede ca faptul ca este strain este in avantajul sau, fiindca oamenii se poarta mai frumos cu el din aceasta cauza.
Nici chiar taximetristii nu reusesc sa il puna in dificultate, deoarece este un negociator innascut. "Imi aduc aminte ca am avut cu cativa ani in urma un accident cu masina mea, asa ca am fost nevoit sa iau un taxi. Cand am ajuns la destinatie, taximetristul mi-a cerut o suma astronomica si atunci i-am zambit si i-am spus ca nu vreau sa cumpar masina, ci doar sa platesc cursa. El a insistat ca pretul este corect, asa ca i-am propus sa mergem impreuna la politie ca sa ma ajute sa calculez pretul, fiindca eu nu ma pricep", povesteste Magoulas.
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe alephnews.ro
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro
