Zeiţele de categoria B au şi ele venin de categorie A

Postat la 11 octombrie 2023 244 afişări

Regizorul Andrei Măjeri reuşeşte, prin noul său spectacol, să pună punctul pe ZEIŢE şi să ne servească pe un platou mare, de argint aurit, mere ale discordiei coapte şi zemoase, care mai acre, care mai dulci.

Au reînceput stagiunile teatrale, dragilor, şi toate teatrele au pregătit premiere şi au curăţat praful de pe decorurile şi costumele spectacolelor ce vor reveni pe scene pentru cei ce nu le-au văzut sau pentru ceilalţi, care vor să le revadă. Am văzut deja câteva spectacole în luna septembrie şi mi-a plăcut că sălile erau pline, semn că nu doar artiştii s-au pregătit, ci şi spectatorii abia aşteptau. Eu vin de data asta cu o recomandare de spectacol mai aparte: zeiţe de categoria B, ce a avut premiera pe 22, 23 şi 24 septembrie, la Bucureşti, la creart/TEATRELLI – iniţiatorul proiectului şi producătorul principal, urmând ca apoi să fie jucat, pe rând, în toate teatrele co-producătoare, respectiv la Teatrul Naţional Cluj-Napoca, Teatrul „Regina Maria” Oradea şi Teatrul „Mihai Eminescu” Botoşani. Şi pentru că aveam o părere bună despre regizor, tânărul Andrei Măjeri, formată empiric, pe scaunul din sală,  vizionând minunatul şi surprinzătorul spectacol Medeea’s Boys, care se joacă deja de 5 ani la Apollo111, pe care fata mea l-a văzut de vreo patru ori, cu mai multe prietene şi colege, am fost curioasă să văd cu ce mă va prinde de această dată. Ei bine, da! Un singur indiciu vă dau aici şi veţi înţelege de ce trebuie neaparat să îl căutaţi când revine pe scenă.

E despre momentul ăla, în care ai văzut un job disponibil, în compania aia care are superreputaţie, care e un bun angajator, despre care ai citit zeci de articole in ZF şi BM, job pe care ţi-l doreşti cu toată fiinţa, în capitală (Bucureşti sau altă capitală a lumii unde compania are sucursale), un job bine plătit, cu superpachet de beneficii, care ţi-ar pune o coroniţă pe CV-ul la care ai muncit ani de zile ca să fie din ce în ce mai strălucitor. Şi ai apăsat SEND şi ai trimis CV-ul. Vezi pe LinkedIn sau pe alt portal de joburi că alţi 29 sau 137 de candidaţi au mai aplicat. Dar tu ştii sigur că te-ai potrivi, că ai face performanţă, că ai da tot ce ai mai bun din tine, că ai ani buni de experienţă, că te recomandă şi experienţa educaţională şi aia profesională. Ba chiar şi aia de viaţă, că doar ai depăşit atâtea greutăţi... Ei bine, trece o zi, o săptămână, două săptămâni, şi în Inbox, pe displayul telefonului - pe AVIZIERUL VIEŢII -  nu intră e-mailul ăla sau apelul ăla, care să te invite la casting. Pardon, interviu. Şi te doare fix în suflet, dar undeva mai aproape de ego, puţin mai la dreapta, spre plămâni. Oftezi, dar mergi mai departe, îţi creezi o familie, creşti un copil, sau chiar doi, care mai vin uneori şi pe la birou să se joace cu colegii tăi şi să-i înveselească cu candoarea lor, atunci când bunica şi sau bona nu sunt disponibile. Părinţii au îmbătrânit şi sunt din ce în ce mai neputincioşi şi au nevoie de voi alături, copiii cresc, şi între timp aţi mai trimis câteva CV-uri, aţi mai schimbat câteva joburi, dar la compania AIA, despre care în continuare citeşti în ZF, încă nu ai ajuns... Ai 45Ă şi încă îţi mai doreşti să îţi vezi numele pe Avizierul Vieţii. Dar parcă s-au schimbat puţin priorităţile şi nici îndârjirea nu-ţi mai e aşa bună prietenă. Şi peste toate astea, te uiţi în oglindă şi realizezi că parcă nici venin de categoria A nu prea ai. Şi de aici, începe o altă discuţie, monolog sau o dezbatere, pe care o puteţi iniţia cu colegele şi prietenele, după ce vedeţi spectacolul zeiţe de categoria B. Care nu au venin de categoria A. Ceea ce nu implică automat că zeiţele de categoria A sunt toate nişte vipere. Dar, ca orice piesă de teatru, te pune pe gânduri şi îţi dă teme de analiză, iar tânărul Măjeri chiar reuşeşte să pună punctul pe ZEIŢE şi să ne servească pe platou de argint mere ale discordiei coapte, zemoase, mai acre şi mai dulci. Iar minunatele sale trei actriţe-zeiţe sunt mai graţioase şi mai spectaculoase decât Aglaea, Euphrosyne şi Thalia.


Zeiţe de categoria B

De: Alexandra Felseghi, după o idee de Andrei Măjeri

Cu: Elena Ivanca, Ioana Dragoş Gajdó, Silvia Luca

Regia: Andrei Măjeri

Experienţa sonoră: Adrian Piciorea

Producător principal: creart / Teatrelli

Co-producători: Teatrul Naţional „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, Teatrul „Regina Maria” Oradea, Teatrul „Mihai Eminescu” Botoşani


Cum a apărut ideea spectacolului şi cum s-a materializat?

În urmă cu doi, am aplicat cu argumentul regizoral al spectacolului zeiţe de categoria B la un call de proiecte lansat de Teatrelli. Ideea acestui demers artistic a venit din două „surse”. În primul rând, s-a născut dintr-o lipsă de recunoaştere a breslei faţă de membrii săi notabili din provincie (constatată de mine prin viteza marcării prezenţei în festivaluri) şi, în al doilea rând, interesul meu major faţă de poveşti marginale, zone de penumbră, insuficient explorate, cum ar fi carierele fabuloase ale unor actriţe de teatru din ţara noastră. Evident, ideea a evoluat în aceşti doi ani, iar la începutul lui 2023, directoarea Teatrelli, Roxana Lăpădat, m-a invitat să îl facem anul acesta.

Cum au fost selectate cele trei actriţe ?

Cu fabuloasa Elena Ivanca mai lucrasem la două spectacole la Teatrul Naţional Cluj (Moarte şi reîncarnare într-un cowboy şi Meşterul Manole), ea fiind una dintre actriţele de top ale acestei foarte puternice instituţii de cultură. Cu demenţiala Ioana Dragoş Gajdó, angajată a Teatrului Regina Maria Oradea, îmi doream să mă întâlnesc de mai bine de un deceniu. Am dat mai multe castinguri, dar până acum nu s-a legat. Cu Silvia Luca, minunata mea colegă de la Teatrul Mihai Eminescu Botoşani, am colaborat anul trecut la spectacolul Eroine şi m-am îndrăgostit de tehnica, savoarea şi talentul ei. Toate trei sunt un dar pentru mine. Vorbim aici despre nişte actriţe care au în spate cariere solide, dar şi puncte nodale pe care şi le asumă cu vulnerabilitate în show-ul nostru. Totodată, ele posedă un modernism explicit pe care eu îl caut pentru momentele de statement artistic. M-am regăsit mult în modurile prin care văd ele arta actorului, dar şi bun etica lor de lucru. Mai mult, au colaborat impecabil, cu încredere şi susţinere una faţă de cealaltă.

Ce îţi doreşti să transmiţi publicului cu acest spectacol. Dar actorilor? Am constat prezenţa câtorva actori din tânăra generaţie în sală.

Mizez pe faptul că spectacolul se recomandă pe sine şi că discursul său este unul clar. Deşi nu aleg niciodată formule simple de scenă şi explorez mereu teritorii noi faţă de care sunt curios, cred că zeiţe de categoria B transmite un semnal de alarmă breslei noastre şi nu numai. El vorbeşte despre un abandon al actriţelor ajunse la o anumită vârstă. Este un spectacol despre artiste, despre femei, despre oameni puternici şi constituie un demers de vizibilizare. M-au fascinat reacţiile pline de emoţie ale actorilor şi actriţelor tinere care au văzut premierele. Înseamnă că spectacolul nostru i-a/le-a atins.

În ce alte proiecte mai eşti implicat şi la ce mai lucrezi?

Sunt, de doi ani, angajat al Teatrului Mihai Eminescu Botoşani, unde am regizat două spectacole (Eroine după Ovidiu, prezent în şapte festivaluri deja şi La Academie de Alexandra Felseghi, care se va juca pe 27 octombrie în Bucureşti, în Festivalul Naţional de Teatru, la Odeon, Sala Majestic). Dincolo de statutul meu de regizor angajat, am colaborat cu peste 15 instituţii de cultură din ţară şi din afară (anul trecut, de exemplu, am lucrat o adaptare după Oedip Rege la Novi Sad, în Serbia). În această toamnă, urmează să construiesc un nou spectacol la Teatrul Metropolis, în Bucureşti. Este vorba despre o dramatizare care-i aparţine Mihaelei Michailov, după romanul Cine l-a ucis pe tata? de Edouard Louis, un bestseller european. Voi lucra alături de  şase tineri actori, de coregrafie se va ocupa ultracunoscuta Andrea Gavriliu, scenografia va fi semnată de Adrian Balcău, iar Adrian Piciorea va fi responsabil cu universul sonor. Abia aştept!

Un gând despre status-quo-ul teatrului la noi şi al generaţiei de tineri regizori.

Regia tânără românească, marcată în vremea din urmă de un tot mai pregnant echilibru între sexe, este din ce în ce mai relevantă, prin temele alese şi personalităţile foarte bine definite ale noii generaţii. Întâlnirea pe care am curatoriat-o a avut ca scop un proxim număr din revista Teatrul Azi, dedicat regiei româneşti tinere. Am încercat să creez o platformă pentru zece regizori (cinci regizoare, cinci regizori) care au schimbat arta montării scenice din ţara noastră, în ultimii ani. Dincolo de simpozionul nostru, marcat de dezbateri potente, umor şi vulnerabilitate sinceră, i-am invitat pe cei zece să facă, la rândul lor, câte un mic interviu cu o personalitate europeană notabilă, astfel cititorii putând afla mai multe lucruri şi despre interesele lor artistice.

Viitorul regiei este unul feminin. Aş lăsa aici două nume: Adina Lazăr & Irisz Kovacs.

Orice altceva ai de adăugat pentru comunitatea de business, cititori ai revistei Business Magazin.

Cred cu tărie în publicurile noi, iar în acest sens invit zona corporate la Individual compus, un one man show pe care l-am construit cu excelentul actor Bogdan Iancu. Este vorba de un spectacol despre problemele corporatiştilor, cu multă coregrafie şi umor.

În altă ordine de idei, sper ca sectorul de business să găsească modalităţi de a susţine arta tânără din ţara noastră, prin formule de mecenat, micromecenat, dar şi prezenţă masivă în sălile de spectacole. Consider că avem nevoie unii de alţii. Arta este vindecătoare, leagă comunităţi şi naşte dialog.    


CARTE DE VIZITĂ Andrei Măjeri

1. Andrei Măjeri (n. 1990, Novaci, România) este un regizor de teatru român. A absolvit studiile de licenţă în Regie de Teatru (2012) şi masterul (2014) la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. În 2021 şi-a susţinut teza de doctorat „Teatralitatea endemică a grupurilor segregate. Anatomia colectivităţii şi psihologia corpului comun” la aceeaşi universitate. Locuieşte în Bucureşti de un deceniu, dar lucrează în multe alte oraşe. Din 2014, a colaborat cu numeroase teatre româneşti: de la teatrele naţionale din Cluj, Bucureşti şi Craiova, la teatrele municipale din Baia-Mare, Turda sau Tîrgu-Jiu şi la Apollo111 - cel mai cunoscut teatru independent din Bucureşti. La Teatrul Maghiar de Stat din Cluj a regizat un spectacol în limba maghiară. În 2021 a devenit regizorul angajat al Teatrului „Mihai Eminescu” Botoşani, unde a montat deja Eroine şi La Academie. În 2022 a regizat primul său spectacol în afara graniţelor (Slepa Mrlja/Pata oarbă), în Novi Sad (Serbia), în cadrul Capitalei Culturale Europene, la Teatrul Naţional Sârb.

2. Măjeri este interesat de dramaturgia contemporană, în cea mai mare parte română sau spaniolă, dar a lucrat şi pe texte aparţinând dramaturgilor clasici precum Euripide, şi cei canonici, precum Federico García Lorca, Witold Gombrowicz, Lucian Blaga etc. Lucrările sale includ: Nunta însângerată de Lorca, Medea’s Boys şi Bacantele de Euripide, Meşterul Manole de Lucian Blaga, Las Meninas de Ernesto Anaya (dramaturg mexican contemporan) şi trei dintre cele mai provocatoare texte ale lui Rodrigo García: Agamemnon, Moartea şi reîncarnarea într-un cowboy şi Grădinărit uman.

3. Majoritatea spectacolelor sale aduc în discuţie: tragedia greacă, războiul, condiţia artistului, sexualitatea, personajele feminine puternice etc. Măjeri are colaborări de lungă durată cu: Irina Chirilă şi Adrian Balcău - scenografie, Lucian Broscăţean - costume, Adrian Piciorea - sound design. Operele sale au fost deja invitate în numeroase festivaluri (în ţară şi în străinătate), atestându-l astfel ca unul dintre cei mai puternici regizori.

„Cred cu tărie în publicurile noi, iar în acest sens invit zona corporate la Individual compus, un one man show pe care l-am construit cu excelentul actor Bogdan Iancu. Este vorba de un spectacol despre problemele corporatiştilor, cu multă coregrafie şi umor.“

Câte reprezentaţii va avea spectacolul şi ce se întâmplă cu el după aceea?

Lucrând într-un sistem teatral de repertoriu, sper cu tărie ca acest show să se joace ani buni, pe cât mai multe scene, de la noi şi de aiurea. Pentru început, până la finalul anului, el trebuie să aibă premierele şi în celelalte trei spaţii partenere (Oradea, Cluj şi Botoşani), iar din ianuarie 2024 va reveni şi la Teatrelli, în Bucureşti. Ulterior, îl vom înscrie la festivaluri şi sperăm să avem cât mai multe turnee cu el. Neavând decor, e uşor de transportat şi asta constituie un atu. zeiţe de categoria B merită! Feedbackurile de după cele trei premiere bucureştene au fost extraordinar de calde, atât de la critica de specialitate, cât şi de la publicul larg. Un val de emoţie ne-a lovit pe toţi în weekendul 22-24 septembrie. Suntem recunoscători.


Georgiana Gheorghe este colaboratoare – femeie de afaceri, pasionată de teatru

Urmărește Business Magazin

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.