Volumul lui Carl Honorè "In Praise of Slowness" a devenit  un best-seller, fiind deja tradus in 12 limbi.

Festina lente - aceste vorbe, atribuite de Suetoniu imparatului Augustus, si care insemnau, literal, "grabeste-te incet" (si care aveau si o varianta greaca la fel de cunoscuta: Speude bradeos), voiau sa spuna ca trebuie sa ne miscam incet ca sa ajungem mai repede la un lucru bine facut. Aceasta filosofie a temeiniciei prin lentoare a facut cariera indelungata si a ajuns, prin La Fontaine si fabula sa "Iepurele si broasca testoasa", pana si pe buzele copiilor. 

Tocmai acestia, prin fragilitatea si atentia pe care o merita si pe care uitam sa le-o acordam, l-au determinat pe Carl Honorè, jurnalist si sociolog canadian stabilit la Londra, sa regandeasca precipitata si trepidanta lume in care traim, si sa teoretizeze, intorcandu-se la antici, nevoia de a introduce in cotidian un ritm mai agale si mai prietenos, care sa ne apere de stres si de infarcturi. Aflat pe aeroportul Fiumicino, la Roma, Honorè a vazut o reclama la o carte cu scurte povesti pentru copii a caror lectura nu dura mai mult de un minut.

In prima clipa, ziaristul, care se descria drept un "speedaholic" a fost sedus de ideea de a scapa mai repede de corvoada adormirii fiului sau in varsta de 2 ani.

Dupa care l-a apucat groaza: "Oare chiar am innebunit? Doar atat timp sa merite copilul meu?" Aceasta "iluminare" a stat la temelia cartii sale "In Praise of Slowness" (Elogiul lentorii), care, din aprilie anul curent si pana acum, a devenit un best-seller international, a fost tradusa in douasprezece limbi, facandu-l pe autor cel mai autorizat purtator de cuvant al conceptului de "recreatie" (leisure) si de lentoare. 

Crezului lumii industrializate contemporane - "sa facem mai mult, sa facem mai repede" - si convingerii cvasigenerale ca "mai repede inseamna mai bine", Honorè le opune inteleptul principiu potrivit caruia trebuie sa ne savuram viata, sa ne sporim momentele de destindere, sa facem ceea ce realmente ne place, sa alungam activitatile parazitare ("un angajat american isi petrece 68 de ore pe an asteptand la telefon si doar 26 de ore facand dragoste") si sa obtinem aceleasi rezultate (daca nu chiar unele mai bune) cu un efort minim, dand astfel o dovada de inteligenta.

"Viata pentru bunuri" (the goods life) trebuie inlocuita cu "o viata buna" (a good life), spune autorul, indemnandu-ne sa ne aruncam la pubela ceasul de mana (ceea ce el insusi a facut) si sa nu mai executam  totul contra cronometru. O viata tihnita, mersul pe jos, mestecatul pe-ndelete, sexul tantric sunt tot atatea metode de a introduce in existenta noastra un ritm pe care l-am pierdut si care pare singurul in stare sa ne redea veritabilei noastre conditii contemplative. Trebuie spus ca succesul rasunator al cartii vine si din larga proliferare a unei intregi culturi "Slow" la nivel mondial, manifestata in aparitia restaurantelor slow-food, initiate, cu ani in urma, ca printr-o misterioasa coincidenta, tot la Roma, ca o reactie la magazinele fast-food, care erau mai mult fast si aproape deloc food, sau a miscarii Slow-up, care organizeaza, in Elvetia, excursii pe jos, cu calul sau cu trotineta. 

Ca sa luptati impotriva cultului vitezei, procurati-va si cititi repede aceasta carte.

 Carl Honorè, In Praise of Slow, Harper&Colins, 2004