Dictata de autor in ultimii sai ani de viata, autobiografia nu a putut fi publicata pana acum din cauza instructiunilor lasate de Twain, care a cerut un ragaz de cel putin 100 de ani de la moartea sa, fiindca nu voia sa-si jigneasca prietenii, carora nu le creionase un portret prea magulitor. Sau - cred alti exegeti ai sai - dorea sa discute liber chestiuni legate de religie sau politica. Si, desi au mai existat lucrari publicate sub titlul de autobiografie a lui Mark Twain, au fost de fapt doar culegeri de fragmente.

Mark Twain, pe numele sau adevarat Samuel Langhorne Clemens, a avut cateva incercari de-a lungul vietii de a-si scrie autobiografia, prima oara in 1870, dar a inceput sa ia in serios ideea de-abia in 1906, cand a angajat pe cineva caruia sa-i dicteze povestea.

O parte din autobiografie este dedicata relatiei putin cunoscute, dar scandaloase cu Isabel Van Kleek Lyon, care avea sa-i devina secretara dupa moartea sotiei, in 1904 si de care s-a despartit cinci ani mai tarziu, acuzand-o ca ar fi incercat sa-l hipnotizeze ca sa-i cedeze averea. Autobiografia lui Mark Twain mai contine, printre altele, si critici la adresa implicarii SUA in Cuba, Puerto Rico si Filipine, precum si la adresa presedintelui tarii, Theodore Roosevelt.

Textul integral al memoriilor scriitorului se pastreaza la filiala din Berkeley a Universitatii din California si va fi publicat in trei volume. Primul dintre ele este programat pentru lansare in luna noiembrie a acestui an, dupa ce pana acum materialul a fost accesibil doar cercetatorilor si persoanelor interesate sa-l consulte la sediul institutiei.