Ca să obţină fonduri noi şi să-şi refacă finanţele afectate de pandemie, muzeele apelează la ultimele noutăţi în materie de tehnologie, adresându-se celor care şi-ar dori să-şi alcătuiască sau extindă colecţia de artă, dar nu o pot face din cauza disponibilităţii lucrărilor.

Acestea decid, spre exemplu, să colaboreze cu galerii de artă, care, la rândul lor, au parteneriate cu firme care creează reproduceri digitale ce pot fi afişate pe ecrane LED pentru a fi expuse acasă sau unde se doreşte, însoţite de jetoane nefungibile, scrie New York Times.  Astfel, cei care vor să deţină tablouri pe care nu le-ar putea găsi pe piaţă fiindcă fac parte din colecţiile muzeelor pot achiziţiona un exemplar al lucrării în ediţie limitată. Un exemplu ar fi dealerul de artă Unit London, care a colaborat cu o firmă din Florenţa, Cinello, pentru crearea unor reproduceri digitale ale unor picturi deţinute de Pinacoteca Ambrosiana sau Uffizi, printre care „Portretul unui muzician” de Leonardo da Vinci sau „Madonna cu sticletele” a lui Rafael. S-au realizat câte nouă reproduceri din fiecare, cu preţuri de până la 550.000 de dolari, muzeele deţinătoare ale operelor de artă primind jumătate din suma obţinută din vânzări.

Muzeul Belvedere din Viena a preferat să nu vândă reproducerea întreagă a unei lucrări, alegând în schimb să împartă tabloul „Sărutul” al lui Gustav Klimt în 10.000 de imagini mici corespunzătoare câte unui NFT, la preţul de 1.850 de euro bucata. British Museum a încheiat un acord cu o platformă de NFT-uri, LaCollection, prin care vinde reproduceri digitale ale unor lucrări aparţinând unor artişti ca J.M.W Turner şi Katsushika Hokusai, la preţuri de până la 40.000 de dolari.