Flamenco a reusit sa se transforme de-a lungul anilor dintr-un stil local intr-un fenomen muzical care a cucerit lumea show-biz-ului si nu numai. Artisti de flamenco precum Joaquin Cortez sau Angel Munoz au devenit vedete interna-tionale si sunt abonati la primele pagini ale revistelor lumii, iar produsele flamenco sustin imaginea "Spaniei pasionale".

Dintre toate formele de arta etnica ce au "urcat" pe marile scene ale lumii, flamenco este cu siguranta cea mai stralucitoare si cea mai iubita. Sa fie oare de vina ritmul alert si privirile pasionale ale dansatorilor? Sau flamenco ascunde un secret chiar mai profund decat starnirea simturilor spectatorului? Muzica a ajuns in Spania (probabil intr-o forma primitiva a artei in care s-a transformat in prezent) prin intermediul triburilor de tigani nomazi din India, care au calatorit prin toata Europa cu trei sau patru secole in urma, pentru ca in cele din urma sa se stabileasca in Andaluzia.

O regiune la o "aruncatura de bat" de nordul Africii, zona in care mostenirea culturala a maurilor care au condus Spania din 711 si pana in 1492 a fost mai puternica si a durat mai mult timp. De aici si influentele orientale ale stilului care a cucerit lumea prin caracterul sau exotic. Nu este greu de imaginat fascinatia romanticilor vremii pentru acel colt sudic al Europei, cu al sau melanj unic de arhitectura araba si traditii ale locuitorilor Andaluziei, care au conferit personalitate  cantecelor si dansurilor flamenco. Din intimitatea curtilor tiganesti, flamenco a trecut in cafenele si de acolo in salile de spectacol.

Din Andaluzia s-a raspandit in toata Spania datorita barurilor de flamenco, locuri speciale pentru aceste tipuri de concerte. Primul dintre acestea a aparut la Sevilla, in 1842, permitand celor mai prestigiosi artisti sa dea viata muzicii lor. Numai ca, odata cu transformarea sa intr-un fenomen de masa, a capatat pe alocuri un aer de superficialitate. Totusi, de la jumatatea secolului XX, flamenco si-a recapatat recunoasterea si in prezent trece printr-o crestere exploziva.

Valul de pasiune declansat de flamenco nu ii putea lasa indiferenti pe romani. In aprilie 2004, teatrul Bulandra punea in scena o fuziune intre flamenco si dansul contemporan - "Las Mujeres del Quijote" - in coregrafia unui reputat specialist in domeniu, Rosa Olympia Estrella. Reactia publicului a fost mai mult decat favorabila, biletele epuizandu-se in doar trei ore de la scoaterea lor la vanzare. A fost doar inceputul, in anii ce au urmat organizandu-se cel putin un mare eveniment de acest gen. 2005, bunaoara, i-a apartinut lui Angel Munoz, despre care se spune ca are toate atuurile necesare pentru a deveni urmatorul rege al flamencoului.

Munoz a venit la Bucuresti in cadrul turneului european pe care l-a realizat cu Flamenco Pasion si a oferit un spectacol pasional, diferit de stilul comercial care a facut furori la petreceri sau in cluburi si baruri. Dragos Gheorghiu, PR manager la Events, compania care a organizat spectacolul de la Sala Palatului, spune ca spectatorii au primit foarte bine evenimentul, lucru demonstrat din plin si de ropotele de aplauze de la final.

Anul acesta urmeaza doua noi evenimente majore ale genului, sustinute de unele dintre cele mai apreciate companii de flamenco ale Spaniei - Ballet Flamenco de Madrid si Espana Baila Flamenco.

Pe 6 aprilie va avea loc "The Power of Feeling", o combinatie dintre flamencoul traditional si ritmurile muzicii moderne. "Va fi un moment de dans in grup, de perfecta sincronizare a tuturor artistilor de pe scena", spune Ionut Pavel, care se ocupa de comunicarea legata de eveniment, despre spectacolul care a fost numit de critica de specialitate "Riverdance r la espanola". Iar pe 7 aprilie, opera Carmen va fi reinterpretata in stil flamenco de catre cei 26 de artisti ai Ballet Flamenco de Madrid. O reprezentatie in doua acte si 13 scene, care va fi diferita de spectacolele de balet clasic obisnuite pentru opera lui Bizet.

"Va fi prima data cand pe scena se vor afla mai mult de cinci dansatori de flamenco care vor dansa simultan", spune Pavel. Ochiul nu va fi incantat numai de maiestria dansatorilor, ci si de cele 250 de costume traditionale care au facut deja inconjurul lumii, din Mexic pana in Egipt si Japonia. Regalul de flamenco de la Sala Palatului, organizat de Memento Music, o va aduce la Bucuresti si pe una dintre cele mai cunoscute coregrafe si regizoare de spectacole de flamenco, Sara Lezano. Vedeta spaniola a jucat chiar intr-un film nominalizat la Oscar in 1963, "Los Tarantos", care a fost asemanat de critica de specialitate cu "West Side Story".

Coregrafia ambelor spectacole poarta semnatura lui Paco Mora, unul dintre cei mai cunoscuti coregrafi si dansatori de flamenco din lume, care face parte "dintre tinerii geniali ca Joaquin Cortez", dupa cum spune Pavel. Joaquin Cortez este poate cel mai cunoscut dansator de flamenco. Tot lui i se reproseaza ca a comercializat flamenco, dar nu i se poate nega meritul de a-l fi facut cunoscut intregii lumi. Prin metode care nu au tinut intotdeauna de abilitatile sale de dansator, Cortez a tinut mult timp primele pagini ale ziarelor mai mult pentru relatiile cu vedete din lumea modei sau de la Hollywood, precum Naomi Cambell. Iar flamenco nu a avut decat de castigat din mediatizarea intensa.

Reputatia sa de "latin lover" a scos cel mai bine in evidenta caracteristicile genului care, asemeni bluesului, are la baza suferintele si sentimentele andaluzilor, pe care a reusit sa le arate si sa le cante lumii intregi. Si toata lumea stie ca andaluzii, ca orice neam latin, au multe suferinte si la fel de multe sentimente, asa ca materie prima este din plin. Este o arta vie care combina mai multe curente muzicale fara sa isi piarda personalitatea.

Flamenco imbraca peste 34 de forme, totusi doar jumatate sunt dansate. Buleria, Solea, Alegria si Tangos sunt formele de baza care sunt prezentate si publicului. Fiecare cantaret vine cu propriul stil, si, asa cum se intampla si in lumea dansului, nu orice pereche poate fi potrivita. Mai mult, ceea ce pentru spectator poate parea o improvizatie poate fi de fapt rezultatul unei vieti intregi dedicata studiului. Relatia dintre membrii grupurilor de flamenco este similara cu cea din formatiile de jazz, existand o structura melodica de baza, care trebuie urmata, dar pe care fiecare poate improviza, in functie de modul in care simte muzica.

Emotiile dansatorului sunt sugerate prin culorile hainelor traditionale: albul exprima bucuria, negrul tragedia si rosul pasiunea. Flamenco a dezvoltat si o adevarata industrie in toata lumea. Turismul care are legatura cu flamenco aduce Spaniei in jur de 120 de milioane de euro pe an, vanzarile de discuri cu muzica flamenco totalizeaza 30 de milioane de euro anual, iar marile festivaluri atrag investitii de peste cinci milioane de euro.

Iar mitul "Spaniei pasionale", dezvoltat inca din secolele trecute, s-a mentinut chiar si in timpurile mai moderne si a fost bine exploatat in timpul dictaturii generalului Franco, determinand  si boom-ul turismului spaniol sustinut de sloganul "Spania este diferita". Asa ca aveti doua zile la dispozitie in care sa va lasati cuprinsi de febra Spaniei pasionale in ritmuri de flamenco si sa descoperiti secretele "artei vii".