Avantajul: timpul. Miliardari din toata lumea dispun de fonduri suficiente pentru a-si achizitiona masinile visurilor lor, dar a lua un bolid acasa cu "banii jos" nu mai este de mult o afacere. Chiar si asa, folosind leasingul, avansul pe care il platesc se ridica deseori peste pretul unei ipoteci respectabile.


Cate o Honda in fiecare luna
Este si cazul primului impatimit: Timothy Durham. Un finantist ce detine o casa cu peste 45 de locuri de parcare in garaj, spatiu devenit deja neincapator. El este un pasionat al autombilismului care se lauda ca a depus deja avansul pentru urmatoarea achizitie, un Bugatti Veyron ce se vinde pentru mai bine de 1,5 milioane de dolari. Valoarea avansului? 400 de mii de dolari, in timp ce rata lunara pentru bijuteria Bugatti se ridica la 20.000 de dolari, pe cei cinci ani de durata ai contractului. Ceea ce echivaleaza cu a-ti cumpara o Honda Accord noua la fiecare 30 de zile.
Dar de ce se preteaza milionarii la atata si atata hartogaraie, cand fiecare dintre ei poate scrie oricand un simplu cec pentru intreaga suma?
In cazul lui Durham, sunt doua beneficii foarte importante: are alte planuri cu banii respectivi, probabil mult mai profitabile, si, in al doilea rand, pentru ca atunci cand inchiriaza masina, poate pune deoparte banii pe care altfel i-ar plati ca taxe pentru cumpararea ei, iar taxele pentru produsele de lux, asa cum sunt considerate majoritatea pieselor din garajul sau, nu sunt deloc mici.

Pentru un Bugatti Veyron, de exemplu, taxele pot ajunge si la 130.000 de euro, in functie de statul in care este incheiata tranzactia.
"Unul dintre cele mai importante avantaje este faptul ca reusesti sa amani plata taxei, pentru ca taxa de vanzare-cumparare se intinde pe toata perioada de timp a contractului", spune Durham, a carei companie de investitii, Obsidian Enterprises, controleaza o serie de alte grupuri industriale.
Desi si-a planuit sa cumpere Bugatti-ul la sfarsitul contractului de leasing, pentru un cost aditional de cateva sute de mii de euro, bineinteles, el sustine ca este mult mai profitabil sa investeasca banii pe care i-ar plati pentru masina, in alte directii, bucurandu-se de avantajul timing-ului. Nu in ultimul rand, el spera ca Bugatti-ul pe care l-a contractat de curand sa valoreze mai mult atunci cand il va achita in totalitate.
"Daca crezi ca poti sa-ti folosesti banii pe care i-ai plati integral pentru masina intr-un mod mai profitabil, care sa-ti asigure eventual si rata de leasing, atunci asta este cea mai buna solutie. Mai ales in cazul unui bun ca Bugatti." Durham este un colectionar impatimit, cu o colectie de peste 70 de masini dintre cele mai exclusiviste, dar si cu altele ce au doar o valoare sentimentala (raportandu-se la standardele sale, Aston Martin-ul DB5, modelul lui James Bond in Golfinger, are doar valoare sentimentala). El si-a condus deja proaspata achizitie de 1.001 cai putere de la Bugatti in celebra cursa de "defilare" a masinilor scumpe, Great American Run, si, chiar daca este in stare sa cheltuiasca o avere pentru a-si satisface marea pasiune, el ramane totusi un om de business care stie sa caute cea mai buna oferta de finantare pentru urmatoarele achizitii. Spre exemplu, in cazul Veyron-ului, a gasit o oferta mai buna cu 300.000 de dolari si cu o dobanda mai mica cu cinci procente decat cea pe care o avea in oferta de pe masa. Adica a castigat din start echivalentul unei alte masini de lux.


Pasionat nu este de-ajuns
Negocierea este o prima conditie daca vrei ca banii tai sa fie in primul rand o investitie. Oricum, leasingul ofera si alte avantaje, enumerate de un alt impatimit. Donalt Fort, un colectionar din Ponte Vedra, spune ca a reusit sa-si construiasca colectia de doua ori mai repede decat daca ar fi platit fiecare masina cu banii jos. La 60 de ani, el stie foarte bine ce spune, deoarece pentru primele masini din colectie a platit cash, si nu vorbim de sume modice: prima achizitie a fost o camioneta Ford din 1948. Acum se mandreste cel mai mult cu un Corvette Z06 din 1963, pe care l-a cumparat, de aceasta data, in leasing.
A ramas fidel acestei modalitati de finantare si de sapte ani a pastrat contractul cu aceiasi firma de leasing, Putnam Leasing, o companie de finantare din Stamford. In tot acest timp a finalizat mai multe contracte, de regula cu o durata de cinci ani si un avans de 20 pana la 25% din pretul final al masinilor. "In modul acesta pot sa investesc mai profitabil, pentru ca am posibilitatea de a contracta cinci sau sase masini deodata, o suma totala ce se ridica la valoarea, cash, a unei singuri masini. Asta inseamna rapiditate." Fort, un dezvoltator de real estate in Florida si Georgia, are o colectie de 20 de masini despre care spune ca toate se vor aprecia in timp, incluzand aici si ultima achizitie, un Corvette din 1953.
Dar Steven Posner, CEO al Putnam, compania ce-l finanteaza pe Fort, sustine ca cei mai multi dintre clientii companiei, mai ales cei care apeleaza la acest serviciu in premiera, apeleaza la ei dintr-un alt motiv. In loc sa considere masina o investitie profitabila, iar firma sa modalitatea cea mai buna de finantare, ei vad masinile ca pe un bun ce se depreciaza in timp si consuma bani neincetat.
De unde aceasta diferenta de opinie? Simplu. Putnam si-a construit un business prin inchirierea unor branduri la care majoritatea oamenilor nu pot ajunge altfel, iar cei mai multi dintre clientii marcii nu sunt investitori in automobile de colectie, ci pur si simplu isi doresc ultimul model de Ferrari sau Lamborghini de pe piata. "De cele mai multe ori, chiar inainte de finalizarea contractului, in loc sa cumpere modelul pe care l-au inchiriat pentru ultimii trei sau patru ani, ei il schimba cu noul model aparut, si tot asa." Asta spre deosebire de Fort, care cumpara numai acele "piese" cu o mare valoare adaugata in timp. In jur de doua treimi dintre clienti schimba modelul pentru altul mai nou sau chiar renunta la marca definitiv dupa o experienta in care si-au dat seama ca masina nu ii reprezinta. "Asta se intampla cel mai des cu masinile italiene, pe care nu le poate conduce oricine."
Dar, pentru a-ti ridica o colectie de 20 sau 30 de autoturisme, este obligatoriu sa privesti prin ochii colectionarului si sa alegi foarte atent viitoarele achizitii. "De obicei se intampla cam asa", spune Posner: "Prima data vorbim despre un tanar de 20 de ani de pe Wall Street care inchiriaza un Ferrari 355. Pe masura ce face mai multi bani, isi va schimba vechiul 355 cu noul 360, iar intre timp, se va inscrie pe lista de asteptare pentru un 430. Pe parcursul a doi sau trei ani, un tip isi poate schimba masina de cateva ori, in functie de ce isi doreste si ce isi poate permite".
Tocmai pentru acest lucru, Putnam permite clientilor sa schimbe o masina cu alta sub acelasi contract, fara vreun alt comision sau penalitate, percepand doar diferenta dintre valoarea primului model (nu pretul de achizitie, ci valoarea de moment a modelului) si cel al noii masini dorite.


Atentie la legislativ
Dar leasingul, intr-o tara ca Statele Unite, este o afacere foarte pretentioasa. Atat pentru companii, cat si pentru clienti, si vorbim aici in primul rand de colectionari. Inchirierea unui Bentley sau a unui Bugatti este un lucru pe care putini oameni si-l permit. Din acest motiv, regiunea in care se dezvolta acest tip de afacere este foarte importanta. Mitch Katz, executivul Premier Financial Services, companie financiara din Connecticut, subscrie. "Aici oamenii cred ca daca nu pot scrie un cec pe loc pentru a-si duce acasa noua jucarie, atunci nu ar trebui sa o cumpere deloc." Rezultatul: doar o patrime din masinile foarte scumpe din zona sunt cumparate sub forma de leasing. Mai mult de jumatate sunt cumparate cash, iar restul cu ajutorul creditelor bancare. Jumatate dintre contractele de leasing sunt inscrise pe firme, iar proprietarii gasesc o cale de a transfera o parte din costuri, daca nu toate, catre cheltuielile companiei respective. In aceste conditii, Katz a trebuit sa gaseasca o alta modalitate pentru a-si dezvolta mai departe afacerea. El a trimis reprezentantii companiei la marile licitatii de masini de colectie, oferind finantare pentru castigatorii licitatiei chiar la fata locului. Si a fost o idee buna: cel mai mare contract semnat de Premier este in valoare de opt milioane de dolari, pentru un Ferrari 250 GTO din 1962.
Locatia mai este importanta si datorita diferentelor din sistemul legislativ al fiecarui stat. De exemplu, cele mai multe state permit cumparatorului sa plateasca taxele de cumparare tot esalonat, la fel cum platesc si pentru masina. Dar nu si New York sau New Jersey. Aici, cumparatorul trebuie sa plateasca taxa de 8,375% din valoarea masinii in avans.
Asadar, avantaj Durham, colectionarul din Indianapolios (acesta beneficiaza si de celebrul circuit unde isi poate pilota bolizii), si alti colectionari sau companii din state cu o legislatie mai permisiva. Dar Indiana are si dezavantaje pentru impatimitii care vor sa-si scoata cele mai de pret posesiuni la plimbare. Durham glumeste: "conduc o masina diferita in fiecare zi... mai putin cand ninge. Atunci ma plimb cu Hummer-ul".