Cine o sa ajunga in rai?

Postat la 23 august 2010 22 afişări

Potrivit unui sondaj realizat in SUA in 1997, cele mai multe raspunsuri favorabile la intrebarea din titlu i-au mentionat pe Bill Clinton (52%), Lady Diana (60%) si Michael Jordan (65%). Recordul i-a apartinut Maicii Tereza, cu 79%.

Nu era insa maximul posibil, caci la intrebarea "si ce sanse aveti dvs. sa ajungeti in rai?", raspunsurile pozitive au atins 87%. Autoironie sau supraevaluare? Daca e sa dam crezare specialistilor, majoritatea semenilor nostri au tendinta inconstienta de a se vedea superiori celorlalti si de a considera ca "totul e perfect in cea mai buna dintre lumile posibile". Bun, si atunci cum de a crescut atat de surprinzator, la nivel mondial, consumul de Prozac, cum de sporeste sensibil rata sinuciderilor si a depresiilor?

Un posibil raspuns ar fi ca aceasta supraevaluare de sine se manifesta mai degraba in fata sarcinilor usoare decat a celor dificile. Confruntati cu situatii delicate, avem tendinta de a ne considera sub medie. Pe de alta parte, aceasta supraevaluare se poate transforma, in anumite imprejurari, in amaraciune, rea-credinta si ostilitate. Ranile stimei de sine ne pot afecta deosebit de puternic, intr-atat incat nu putem sa nu observam ca aceasta parere buna despre sine si satisfactie afisata, in conditii de calm si departe de orice dificultate, nu e decat o aparenta fragila, care se fisureaza de indata ce trecem de la familiar la necunoscut. "De indata ce viata devine grea, insuficientele stimei noastre de sine se dezvaluie nemilos", spune Cristophe André.

Iar in lipsa acestei stime, care este instrumentul esential al libertatii si al autonomiei psihologice, intreaga noastra personalitate va ramane sub influente exterioare, facandu-ne sa devenim jucaria presiunilor sociale. Solutia, in acest duel al supraevaluarii/subevaluarii, ar fi, potrivit autorului, sa incercam sa ne gandim pe noi insine intr-un mod diferit, pentru ca problema nu vine de la slabiciuni, ci de la incapacitatea de a le asuma, pentru ca ne temem ca ele sa nu provoace o respingere iremediabila din partea altora. Autorul recomanda asadar "terapia afirmarii de sine negative" (si acesta este punctul nodal al cartii), care consta in disponibilitatea de a ne dezvalui slabiciunile si limitele, in curajul de a fi slab si de a constientiza acest lucru, fara sa-l dramatizam.

Cristophe André, "Imperfecti, liberi si fericiti, Practici ale stimei de sine", Editura Trei, Bucuresti, 2010

ALTE APARITII EDITORIALE:

Nazism si comunism

"Omul e condus de destin, dar omul il urmeaza pentru ca vrea; el e liber sa i se opuna. Omul devine un instrument al fortelor distructive; stie incotro se duce si se duce acolo unde il asteapta niste avantaje..." Aceasta ar putea fi concluzia lui Grossman, una dintre cele mai importante opere din secolul XX de analiza a mecanismelor de distrugere in masa. Evreu rus nascut in 1954, Vasili Grosman a fost, o buna bucata de vreme, scriitor si jurnalist comunist, aliniat realismului socialist si entuziast in admiratia fata de Stalin. Numit corespondent de razboi in 1941, la Stalingrad, Grosman sufera un dublu soc (pe de-o parte, cel provocat de confruntarile s`ngeroase din linia frontului, pe de alta - cel provocat de imaginea exterminarii evreilor din Europa), care ii va zgudui convingerile, il va face sa scruteze cu un ochi lucid realitatile sovietice si il va determina sa articuleze o necrutatoare comparatie intre esentele totalitare ale regimurilor stalinist si hitlerist, intre Auschwitz si Arhipelagul Gulag.

Vasili Grosman, "Viata si destin", Editura Polirom, Bucuresti, 2010

Strigatul lui Bacon

Francis Bacon (1909-1992), solitarul, ciudatul, scandalosul pictor britanic autodidact, este artistul contemporan care in 2008, postum, a stabilit recordul pentru cel mai mare pret platit intr-o licitatie de arta postbelica - 86,28 milioane de dolari. In anii '80, artistul realizase performanta de a fi cel mai scump pictor in viata. Dedicat cu fervoare reprezentarilor figurative, continu`nd expresia nelinistii din "Strigatul" lui Edvard Munch, Bacon a ramas in constiinta contemporanilor drept una dintre cele mai provocatoare voci ale picturii moderne. In anii '75, criticul de arta David Sylvester a izbutit sa-l scoata pe "omul care picta acele imagini ingrozitoare" (dupa cum il caracterizase Margaret Thatcher) din tacerea atelierului sau si sa-i st`rneasca niste confesiuni rascolitoare, care vizeaza at`t substanta operelor sale, universul sau de fantasme interioare si natura artei in general, c`t si tehnicile sale picturale.

David Sylvester, "Interviuri cu Francis Bacon", Editura ART, Bucuresti, 2010

Urmărește Business Magazin

/arta-si-societate/carte/cine-o-sa-ajunga-in-rai-6980370
6980370
comments powered by Disqus

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.