Este de bine, pentru ca "Hartia va fi albastra", "A fost sau n-a fost?" si "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii" (in ordine invers cronologica si in ordinea importantei combustibilului pe care fiecare si-l ia din evenimentul propriu-zis) sunt, fiecare in felul sau, filme foarte bune. Succesul international al peliculelor lui Radu Muntean, Corneliu Porumboiu si Catalin Mitulescu aproape ca ne face sa uitam acel "rau" reprezentat de coincidenta originii celor trei, care provoaca la iubitorul de cinema din Romania o reactie gen "Trei, Doamne, si toate trei?".

Cu toate ca se invart in jurul aceluiasi subiect, nici ca se puteau face filme mai diferite. Ele sunt emblematice pentru "inainte", "in timpul" si "dupa". "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii" (titlu minunat ales) se concentreaza pe viata sumbra, lenta, parca incompleta, a unei familii din Bucuresti, cu cateva luni inainte de revolutie. Lungile scene pline de detalii ale vietii de "dinainte" sunt un nesfarsit preludiu al bucuriei familiei in momentul in care se afla ca Ceausescu a cazut. Scena finala, cu Eva (Dorotheea Petre, premiu de interpretare la Cannes), personajul principal, plecata din tara si angajata pe un vas de croaziera este incarcata de simboluri: suntem in sfarsit liberi sa mergem incotro vedem cu ochii si sa facem ce dorim cu vietile noastre. Filmul lui Radu Muntean, "Hartia va fi albastra" arata cum s-a ajuns la aceasta libertate. Adevarata calatorie la capatul noptii, actiunea din "Hartia..." se petrece in noaptea dintre 22 si 23 decembrie 1989 si spune povestea lui Costi, un soldat care fuge din echipa de patrulare pentru a se duce la Televiziune, s-o apere. "Ma intorc cand invingem", ii striga el naiv-entuziast mamei sale la telefon, cand aceasta il implora sa se intoarca acasa. Tanarul se avanta astfel intr-un haos in acelasi timp frustrant, amuzant si ucigator. Vazandu-i entuziasmul de atunci, iti doresti ca el sa fi trait, ca sa-l intrebi daca jertfa lui a meritat. Raspunsul lui e imposibil, dar il da, in felul sau, filmul lui Porumboiu, "A fost sau n-a fost?". "Am facut si noi Revolutie cum am putut!", exclama pensionarul Piscoci (Mircea Andreescu), unul dintre personajele principale din "A fost sau n-a fost?".

Pensionar nostalgic, Piscoci este invitat la un talk-show, prezidat de fostul textilist, acum patron de televiziune Jderescu (Teodor Corban). Prin talk-show-ul sau, Jderescu vrea sa afle daca in micul Vaslui a fost sau nu revolutie. O dilema de mare insemnatate pentru oras si pentru locuitorii lui, care se vor si ei partasi, in marginalismul lor, la un eveniment de o asemenea importanta.

Raspunsul la intrebarea din titlu este irelevant, dar diverse scene din filmul lui Porumboiu ne spun ca suntem la fel de saraci ca si inainte, la fel de insignifianti, la fel de nebagati in seama.

Cele trei filme stau sub semnul spaimei: spaima de Ceausescu si regim pentru "Cum mi-am petrecut...", de evenimentul propriu-zis si de schimbarea pe care o aduce in "Hartia va fi albastra", de un trecut glorios, dar nepersonal si neinsusit, prea al "altora", in "A fost sau n-a fost?". Cele trei sunt filme aflate totodata sub semnul confuziei si al circumstantelor atenuante, in care inca ne complacem in continuare cu atat entuziasm.

Interesant este faptul ca ceea ce a fost inainte de Revolutie si in timpul ei este vazut prin ochii copiilor/tinerilor, pe cand concluziile din aceasta trilogie improvizata sunt date de catre cei maturi. Neafectat in mod direct de evenimente (sub protectia acelui "univers al copilariei"-vis, pe care parintii, in ciuda problemelor zilnice se chinuie sa-l intretina, mai ales in "Cum mi-am petrecut..."), copilul/adolescentul poate adopta rolul bufonului, care poate spune absolut orice fara riscul de a fi tras la raspundere. Aceasta alegere a regizorilor/scenaristilor ne pune pe noi, spectatorii, in fata unei dileme simple: ne-a placut sau nu ne-a placut?

Sincronizare denumita prompt de catre presa "tripticul revolutionar", momentul aparitiei celor trei filme este foarte posibil sa puncteze atingerea nivelului de "prea plin". Regizorul Radu Muntean spunea la un moment dat ca se teme de reticenta publicului din Romania la filmele despre decembrie ‘89. Sa fie bine? Sa fie rau?