Joi dimineaţa, puţin după ora şapte stăteam în portul din Amalfi aşteptând vaporul care urma să ne ducă în Ischia. Pe bilet era trecută ora 8:00, dar ceasul arăta deja ora 8:15 şi ambarcaţiunea nu se zărea nici măcar la orizont. Oficialii din port ridicau din umeri şi răspundeau de fiecare dată, aproape mecanic, "O să vină", fără a oferi alte detalii.

După o săptămână petrecută "în coasta Paradisului" (pe coasta Amalfi) eram deja obişnuiţi cu întârzierile, pentru că autobuzele veneau în fiecare zi la altă oră; traficul şi stilul de condus al fiecărui şofer aveau un cuvânt important de spus. Mai mult, ne-am dat seama că italienii de aici măsoară timpul şi distanţele după un alt sistem. "De aici mai aveţi de mers doi kilometri" se putea traduce prin "mai sunt cel puţin 6 km", iar "e la zece minute de mers pe jos" trebuia interpretat ca "mergeţi circa jumătate de oră şi sunteţi aproape".

După alte cinci minute de aşteptare angajaţii din port încep să se agite, semn că vasul se apropie. În final, cu jumătate de oră întârziere noi şi alte câteva zeci de oameni am pornit la drum. Vaporul a făcut o primă oprire în Positano unde am "cules" alte câteva zeci de turişti. La următorul stop însă, în Capri, vasul s-a golit, din cele peste o sută de persoane doar zece au rămas fideli călătoriei până la final.

Ca să ajungi în Ischia, indiferent de unde vii, ai nevoie de barcă, vapor sau iaht. Aflată la o oră de coasta napoletană, la câteva zeci de minute de Capri şi la circa două ore de Amalfi (inima coastei cu acelaşi nume), insula de 40 km pătraţi pare de la depărtare o masă de pământ nelocuit.

Cu cât vaporul se apropie începi să distingi detaliile: case, castele, vegetaţie. La o privire mai atentă casele încep să prindă culoare, iar golfurile devin adevărate parcări de iahturi, care rivalizează cu cea din Marina Grande din Capri.

Vaporul ne-a lăsat în Ischia Porto - unul dintre cele mai cunoscute şi cele mai importante puncte turistice ale insulei. Tot de aici urma să ne ia şi să ne ducă acasă la lăsarea serii."Nu îmi place. Arată dărăpănat şi părăsit", a decretat încă din primele momente unul dintre colegii de călătorie. "Dar nu i-ai dat nicio şansă", am răspuns eu. După nici cinci minute de mers pe jos pe străzile orăşelului ne-am dat seama că Ischia merită nu doar o şansă, ci cu siguranţă mai mult de o zi de plimbări şi explorări.În circa jumătate de oră poţi ajunge pe jos din port la castelul Aragonese, construit pe o stâncă adiacentă insulei, legată de aceasta printr-un pod. Drumul dus merită parcurs pe strada principală "decorată" de o parte şi de alta cu magazine de lux. La întors însă nu trebuie ratată o plimbare pe malul mării de-a lungul ţărmului unde casele colorate par desprinse

dintr-un tablou.

Plimbarea prin oraşul port ne-a făcut să realizăm că o zi este insuficientă să vezi insula de patru ori mai mare decât Capri."În Capri poţi vedea totul la pas. La noi (în Ischia) ai nevoie de maşină indiferent de cât stai", spune Mario, taximetristul care ne-a făcut în câteva ore turul a jumătate din insulă. Din cei peste 60 de ani ai săi, mai bine de 40 i-a petrecut la volanul maşinuţei cu trei roţi cu care ne-a condus prin Ischia. "Am început să conduc maşina tatălui meu. Eram tânăr, nu aveam nici 20 de ani când am decis să plec seara să fac bani după ce tata îşi termina munca de peste zi".