Profil de investitor. Şcoala japoneză pe bursa românească: cum faci sutele de euro să devină milioane când priveşti inflaţia ca pe un vânt în pânze

Autor: Tibi Oprea Postat la 22 mai 2022 5300 afişări

Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, îşi expun strategiile şi convingerile pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de Business Magazin.

Absolventă de Fizică Nucleară şi pasionată de sporturi de anduranţă, Carmen Bobu a învăţat să tranzacţioneze pe bursa din Tokyo şi s-a întors acasă, în România, să facă acelaşi lucru. De la economii de ordinul sutelor de euro pe care le-a investit la bursă în anii 2000, astăzi vorbeşte de milioane de euro în acţiuni româneşti. Care a fost reţeta ei?

„Am avut ocazia să merg în Japonia în 1999 şi am locuit acolo timp de 18 ani. Când am ajuns, nu ştiam absolut nimic despre piaţa de capital, dar toată lumea era educată financiar şi ancorată la piaţă şi aşa am ajuns s-o descopăr şi eu. Bursa de la Tokyo funcţionează de la ora 09:00 până la ora 15:00, iar la închiderea şedinţei toată lumea stătea aproape hipnotizată şi urmărea cotaţiile. Am fost uimită, nu ştiam de această lume”, povesteşte Carmen Bobu, de profesie inginer fizician, dar şi cu alte valenţe.


PROFIL DE INVESTITOR

NUME: Carmen Bobu

VÂRSTĂ: 47 de ani

PROFESIE: inginer fizician

OCUPAŢIE: investitor full-time


În vârstă de 47 de ani, a absolvit Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii Bucureşti, secţia Inginerie Nucleară. La un an de la absolvire a ajuns în Japonia, dar nu pentru fizica nucleară, ci pentru electronică. S-a angajat la Panasonic pe un post de asistent tehnic de calitate, unde a stat până în 2007. În paralel, a început să deprindă noile obiceiuri din ţara adoptivă.

„La 24 de ani aproape că nu aveam bani economisiţi. Am absolvit o facultate de stat, familia mea nu a fost bogată, aveam câteva sute de dolari pe care i-am investit la început. Am avut şansa să învăţ despre piaţa de capital la o vârstă foarte fragedă, 25 de ani însemna foarte repede atunci faţă de acum. Pe piaţa din Japonia aveam programe demonstrative, puteam face şi simulare cu bani virtuali, la noi erau inexistente. Am considerat însă că impactul ar fi mult mai mare dacă intru cu bani fizici. Asta era tot ce voiam să fac”, mărturiseşte ea.

Carmen Bobu a început astfel un proces complex de autoeducare financiară, iar în 2000 a făcut primele investiţii pe Bursa de la Tokyo, cu câteva sute de dolari. Au urmat mai multe cursuri specifice pieţei de capital, chiar şi la New York, un curs de brokeraj, apoi un MBA de trei luni la o universitate din Tokyo. De la Panasonic a plecat la o companie de investiţii financiare pe pieţele din România şi Bulgaria care i-a schimbat perspectiva legată de investiţii.

„În România, la fel, am început cu câteva sute de euro. În 2004 am intrat pe Bursa de la Bucureşti, prin Vanguard. Mama mea m-a ajutat să fac investiţii aici, nu erau ordine electronice, la orice fel de ordin era nevoie de semnătură fizică, aşa că i-am făcut ei împuternicire. Acum investesc prin TradeVille”, adaugă Carmen Bobu.

În cadrul unei emisiuni ZF Deschiderea de astăzi din vara anului 2020, Carmen Bobu spunea că atunci când a început să tranzacţioneze, piaţa din România era aproape nefuncţională. „Nu aveai emitenţi unde să-ţi poţi muta banii, erau SIF-urile şi câteva blue chip-uri. Atunci mergeai la broker să îţi deschizi un cont de tranzacţionare.”

Dacă în România cultura investiţiilor la bursă nu este atât de înrădăcinată în rândul populaţiei, iar bursa locală a fost promovată recent la statutul de piaţă emergentă secundară de către furnizorul global de indici FTSE Rusell, în Japonia piaţa de capital este aproape un mod de viaţă. Dacă la noi găsim case de pariuri la tot pasul, la ei sunt răspândite mai mult societăţile de brokeraj.

„În anii 2000, în Japonia nu se uita nimeni la cotaţii pe mobil, erau afişate afară, la posturile de televiziune, în toate gările şi la toate casele de brokeraj, care erau aproape omniprezente. Eram hipnotizată, nu înţelegeam de ce pentru câteva momente toată lumea se oprea în loc. Unii se bucurau, alţii nu”, spune investitoarea.

În Japonia, Carmen a locuit în municipiul Shirakawa, prefectura Fukushima, aproape de locul unde în 2011 a avut loc accidentul nuclear la centrala atomică în urma unui cutremur şi a tsunamiului care l-a urmat. Totuşi, a decis să rămână şi în 2012 a reuşit să obţină cetăţenie japoneză.

Mai târziu, în 2015-2016, a urmat un master în Finanţe-Bănci la Academia de Studii Economice din Bucureşti, iar în 2017 s-a întors în ţara natală. Acela a fost şi momentul în care a luat decizia să investescă doar pe Bursa de la Bucureşti, dar şi anul în care a devenit persoană juridică în România.

„Din 2017 sunt şi investitor profesional în piaţă. Sunt cetăţean japonez şi nu am voie să stau în România fără activitate economică. Mi-am deschis acest SRL şi administrez banii familiei şi ai prietenilor foarte apropiaţi. Ocupându-mă de această firmă, fac cumva ce făceam în Japonia. Am avut şi acolo o companie care plasa investiţii şi pe piaţa românească”, spune ea.

Pentru Carmen Bobu, studiul a continuat şi în România. În 2018 a obţinut autorizaţie de brokeraj, pentru că nu înţelegea foarte multe din ce se întâmplă în domeniul intermedierilor bursiere.

„Întorcându-mă în România şi fiind investitoare pe piaţa de capital de aici, am încercat să iau pulsul şi să înţeleg cum funcţionează mentalitatea unui broker local, pentru că diferă foarte mult de cea a unui broker din Japonia – nu ca să profesez, ci pentru a înţelege şi mai mult piaţa locală”, afirmă ea.

Carmen Bobu spune că nu foloseşte atestatul de broker, dar, în general, cursurile au ajutat-o foarte mult în activitatea investiţională.

„Este o continuă educaţie, ca să fiu în permanenţă la curent cu tot ce este nou pe piaţa pe care activez. Cum oricare şofer care vrea să şofeze trebuie să meargă la o şcoală de şoferi, şi un investitor trebuie să obţină o minimă cultură generală a pieţei de capital, să înţeleagă termenii specifici. Cred că este nevoie neapărat de un ABC al pieţei de capital”, continuă investitoarea.

Astăzi Carmen Bobu este investitoare full-time. Nu îi place să speculeze, ci investeşte pe termen mediu şi lung. Se mai întâmplă şi să tranzacţioneze zilnic atunci când are bani disponibili în portofoliu şi volatilitatea este mare, dar nu riscă foarte mult şi nu-i place să fie caracterizată ca investitor speculator.

Prin firma care gestionează economiile familiei şi ale apropiaţilor are deţineri de aproape 4 milioane de euro la Bursa de Valori Bucureşti, în timp ce valoarea propriului ei portofoliu se ridică la circa 1 milion de euro şi este format din Fondul Proprietatea în proporţie de 40%, în timp ce TeraPlast Bistriţa şi Transilvania Broker de Asigurare au fiecare o pondere de 10%, iar 40% reprezintă rezervă de cash.

„Dacă la Bursa de Valori Bucureşti se va lista Hidroelectrica, eu cred foarte mult în Fondul Proprietatea. Indiferent de condiţiile de piaţă, FP va ieşi în câştig dacă va lista pachetul deţinut”, spune ea.

În trecut, a investit şi în alte societăţi listate la Bucureşti, mai ales dintre cele nou intrate în ringul bursier, care în 2021 i-au oferit randamente neaşteptat de mari. Spune că a participat la aproape toate plasamentele private de acţiuni derulate de brokerii români, fiind o mare susţinătoare a companiilor antreprenoriale româneşti, iar anul acesta aşteaptă alte finanţări.

„În 2021 am avut un randament mediu pe dividende de circa 8%, puţin mai mic faţă de anii precedenţi, când randamentele erau de 10%-12%, dar foarte mulţumitor. Cred că randamentul acţiunilor a fost între 20% şi 25%. Este neoficial, pentru că nu am marcat la piaţă, am rămas investită. Acum a mai scăzut valoarea deţinerilor, faţă de august 2020 nu mai sunt aceleaşi creşteri sau aceleaşi cifre în portofoliu. Am banii pregătiţi pentru plasamentul privat de la RodBun. Încă sunt cu ochii pe investiţii, nu m-am retras din piaţă”.

Vânt din pupă, investitori!

„Japonezii pe care-i vedeam că merg în călătorii se mândreau că locuiesc gratuit şi nu puteam înţelege cum. În realitate, creştea preţul acţiunilor şi considerau că tot ce fac este gratuit relativ la disponibilităţi. În acei ani, japonezii lucrau pentru banii lor şi îşi permiteau bucurii chiar din rezultatul financiar al economiilor investite pe Bursă”.

Astăzi, şi Carmen Bobu se află în poziţia celor pe care acum 21 de ani nu îi înţelegea. După o muncă asiduă, îşi dă răgaz şi pentru micile bucurii ale vieţii. Am cunoscut-o în 2020, chiar în plină pandemie, dar pentru a-i surprinde întreaga poveste în universul investiţiilor, am povestit cu ea în timp ce era într-o expediţie nautică, pe un velier, încercând să traverseze Marea Tireniană din Sicilia spre Napoli.

„Încerc să navighez cu pânze, să folosesc natura pentru a ajunge într-un punct stabilit. Cum în economie avem inflaţia ca un vânt, care trebuie să fie între 2% şi 3% pentru a naviga bine economic, aşa şi în viaţa nautică vântul reprezintă un fel de inflaţie. Dacă este prea mare, cum avem noi inflaţia acum, se rup velele şi nu este bine, iar fără vânt trebuie să folosim costuri, adică benzină, motorină, pentru a ajunge în locul propus”, spune ea.

Cum trebuie să fie vântul pe mare? „Şi aici trebuie să fie mediu, adică numai bun de prins în pânze, între 2% şi 3%, ca o inflaţie normală într-o piaţă ideală, evident”, spune amuzată.

Carmen Bobu face tot timpul paralele între viaţa financiară şi toate hobby-urile pe care le are. Dacă vorbim de hobby-uri, cu siguranţă este o femeie competitivă, energică şi disciplinată. Îi place să-şi seteze obiective şi se simte împlinită când le atinge.

În Japonia a participat la şapte triatlonuri, sport la care concurenţii participă înotând, mergând cu bicicleta şi apoi alergând şi ale cărui probe au loc fără întrerupere şi sub cronometru. Acesta a devenit sport olimpic în 2000 la Jocurile Olimplice de vară de la Sydney.

Ce a motivat-o? „În Japonia am înotat în toate lacurile, dorindu-mi să mă perfecţionez şi să ajung la nivelul Ironman. Sunt finisher de Ironman în Australia în 2017. Este un triatlon triplu. Asta a fost medalia mea de încoronare pentru a mă întoarce în România. Am zis că dacă nu pot să termin competiţia, nu mă întorc acasă”, explică investitoarea.

În timp ce triatlonul conţine trei probe – înot 1,5 kilometri, bicicletă 40 de kilometri şi alergat 10 kilometri – Ironman este un triatlon triplu, adică implică distanţe de 3,8 kilometri la nataţie, 180 de kilometri la ciclism şi 42 de kilometri la alergare. Pentru această competiţie, Carmen s-a antrenat peste şase luni, şase zile pe săptămână. Întoarsă în România cu această reuşită, a schimbat perspectiva, dar nu a renunţat la sport.

„În România, nivelul triatlonului nu este foarte bine dezvoltat. În 2017 noi eram la a 10-a ediţie, în timp ce Japonia era la a 75-a. Ei de peste 75 de ani practică acest sport, astfel că infrastructura şi nivelul competitorilor sunt altele. În România am vrut în schimb să încerc ceva nou şi m-am apucat de navigaţie cu vele. La noi, nivelul acestui sport este de talie internaţională. Am întâlnit oameni deosebiţi în această lume”, adaugă investitoarea.

O altă paralelă pe care Carmen Bobu îl face între latura sportivă şi cea financiară este legat de disciplină şi educaţie, fără de care nu putem reuşi în niciunul dintre cazuri. Cum în viaţa financiară ne impunem ţinte, şi în lumea sportivă vorbim de atingerea unor ţinte, spune ea.

„În ambele câmpuri îţi pui un target de atins şi este o fericire când îţi atingi ţinta şi în termenul de timp propus. Pe plan sportiv, orizontul de timp este mult mai scurt, în timp ce pe plan financiar este mediu sau lung, dar ambele părţi sunt caracterizate de disciplină, de efort şi de educaţie. Fără educaţie şi fără ancorare la realitatea pieţei de capital, nu poţi reuşi. Nu faci investiţii după ureche. Trebuie să-ţi acorzi mereu timpul să înţelegi, să aplici şi să controlezi riscul tocmai prin această educaţie permanentă”, explică investitoarea.

Carmen Bobu consideră că momentul potrivit pentru a investi este oricând, indiferent dacă piaţa este în creştere sau în scădere. „Nu investeşti o singură dată şi ai terminat cu investiţiile, ci mereu. Acumulezi în timp şi vei avea la un moment dat un preţ mediu, indiferent de valoarea primei achiziţii.”

De pe piaţa secundară AeRO de la BVB a ieşit în ultima perioadă şi spune că în situaţii de criză precum cea care se întrevede la orizont companiile mici nu au puterea să reziste cum ar rezista o companie mare.

„O barcă mare cu vele are puterea să reziste mai bine într-o furtună decât o bărcuţă mică pe care inflaţia o suflă de colo-colo. M-aş orienta pe companii mai vechi în piaţă, care au avut profit şi dividende predictibile în ultimii, să spun, 10-15 ani. Istoricul pe ultimii ani este neconcludent, au fost situaţii excepţionale, m-aş uita la companii ca la sportivi care au livrat mereu performanţă”, conchide Carmen Bobu.


Dicţionarul investitorului:

1.Œ Randamentul dividendelor este un indicator financiar care face parte din câmpul analizei fundamentale şi reprezintă câştigul procentual al unui investitor din dividendele repartizate din profiturile unei companii. Se calculează ca raport dintre dividendul brut pe acţiune, adică suma dividendelor împărţită la numărul de acţiuni ale companiei, şi preţul de tranzacţionare al acţiunii respective. Pentru a stabili cât de atractiv este un dividend, randamentul lui poate fi comparat cu randamentele aduse de depozitele bancare, cu nivelul dobânzilor şi al randamentelor obligaţiunilor guvernamentale, dar şi cu randamentele dividendelor altor companii.

2. Volatilitatea este un termen care se referă la gradul de incertitudine, riscul sau fluctuaţiile de preţ ale unui instrument financiar într-o anumită perioadă de timp. Unele active sau pieţe sunt mai volatile decât altele. În astfel de perioade, preţurile tind să se schimbe foarte dinamic şi pe termen scurt, ca urmare a unor crize, ştiri macroeconomice, evenimente neaşteptate sau politice. Ca exemplu, pandemia şi războiul din Ucraina, au adus perioade de volatilitate pe bursele globale. Cel mai bun mod de a măsura volatilitatea pieţei este prin indicele VIX, calculat cu preţul opţiunilor financiare de pe indicele S&P 500 din Statele Unite. Mai este denumit şi „indicele fricii“.

Urmărește Business Magazin

Citeşte pe prosport.ro

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.