Fondurile de investiţii, aceşti rechini de care ai nevoie

Autor: Cristian Hostiuc Postat la 03 mai 2021 169 afişări

Fondurile de investiţii, aceşti rechini de care ai nevoie

Cu toţii ne mirăm, nu ne vine să credem şi ne întrebăm cum a reuşit UiPath să se listeze la Bursa de la New York şi să valoreze nu mai puţin de 40 de miliarde de dolari (marţi, pe 27 aprilie), iar partea lui Daniel Dines, cofondator, CEO şi imaginea publică a companiei pornite din România, să fie de 8 miliarde de dolari, ajungând în topul Forbes. UiPath are venituri de 600 de milioane de dolari, iar în anul fiscal 2020 a avut pierderi de 90 de milioane de dolari. Până acum, în niciun an nu a înregistrat niciun profit, dar compania valorează pe bursă 40 de miliarde de dolari.

În 2018, Daniel Dines a oferit câteva sfaturi la conferinţa How to Web, atunci când UiPath era la 2 miliarde de dolari şi toată lumea se întreba de unde a răsărit acest start-up românesc. Cele 22 de sfaturi pe care le-a oferit sunt foarte utile pentru cei care vor să-i calce pe urme.

A eşuat 8 ani, dar a continuat; poţi să creezi şi să ai cea mai bună tehnologie, dar asta nu înseamnă că ai deja un business; 50% din tehnologia de astăzi a UiPath a fost construită până în 2013 şi până în 2017 nu a avut niciun succes, nu aducea deloc creşteri; a fost nevoie de noroc, de un contract, dar mai mult decât atât, să găsească pe cineva care să-i scoată din celebrul apartament din Delea Veche unde stăteau, să creadă în ei şi în ceea ce făceau şi să le dea bani; cu banii tăi nu poţi să-ţi asumi riscuri mari, aşa că este nevoie să dai părţi din companie pentru a obţine finanţare; dacă nu ar fi fost un Seedcamp de la Londra, care le-a dat la început 1,5 milioane de dolari, dacă nu ar fi fost Dan Lupu, de la fondul de investiţii Earlybird, care să le dea bani şi, mai mult decât atât, să le facă cunoştinţă cu Luciana Lixandru de la fondul de investiţii american Accel, poate UiPath nu ar fi avut succesul de astăzi.

Aşa că Daniel Dines a fost dispus să dea acţiuni din companie la toate rundele de finanţare pentru a face rost de bani cu care să crească, nu în România, ci la nivel internaţional.

„Nu poţi construi o companie globală din Bucureşti, un software nu se vinde singur, ai nevoie de marketing şi de vânzări.” Iar toate aceste lucruri costă - şi costă mult.

Asta îmi aminteşte de o frază spusă de Radu Georgescu, unul dintre primii IT-işti din România care a făcut cunoştinţă cu lumea globală prin vânzarea antivirusului RAV către Microsoft, acum 15 ani: Programatori mai poţi să găseşti, în Moldova, în Ucraina, dar de la un moment dat, cel mai important lucru este echipa de vânzări. De exemplu, Accel a investit din 2017 până în 2021, 172 de milioane de dolari în UiPath şi a ajuns să câştige 5,9 miliarde de dolari. De la un moment dat, fondurile de investiţii, finanţatorii, mai ales dacă sunt nume cunoscute, sunt mult mai importanţi decât produsul în sine (bineînţeles că trebuie să-l ai, ca să ai ce să vinzi), pentru că deschid uşile unei lumi globale, unde poţi să creşti. Să nu ne facem iluzii că un exemplu precum Uipath şi ascensiunea acestei companii poate fi replicat atât de uşor.

Mult timp, start-up-urile de  tehnologie din România, oamenii din faţa şi din spatele lor, îşi ţineau ideile închise, nu le expuneau public şi nici nu voiau să atragă investitori, fonduri de investiţii, de frică să nu le fure ideea şi în final compania.

Poate au fost start-up-uri care au realizat o tehnologie mai bună decât UiPath, un produs sau un serviciu mai bun, dar care, dacă a rămas între cei patru pereţi ai unui apartament şi pe un stick, s-a îngropat acolo.

FintechOS, noul star de tehnologie din România a înţeles cel mai bine acest lucru, cum funcţionează lumea globală – „6 luni de zile l-am curtat pe Dan Lupu de la Earlybird ca să investească în noi”, spune Sergiu Neguţ, directorul operaţional şi financiar al FintechOS, şi unul dintre cofondatorii companiei începute de Teodor Blidăruş. Aşa se face că FintechOS a reuşit să atragă bani – aproape 80 de milioane de dolari - prin trei runde de investiţii, iar compania să valoreze acum 220-240 de milioane de dolari. Dar pentru a ajunge aici, pentru a atrage bani, pentru a avea acces la o lume globală, fondatorii au dat treptat din acţiuni, iar acum nu mai sunt majoritari. Ce nu înţeleg mulţi IT-işti, dezvoltatori şi antreprenori români din tehnologie care au reuşit să creeze ceva este că fondurile de investiţii nu vor să le fure compania, să-i înlăture, nu vor să muncească şi să ia locul fondatorilor, ci doar să facă bani. Poate este greu de acceptat câştigul pe care l-a obţinut Accel din investiţia făcută în UiPath, dar dacă nu ar fi fost ei, dacă nu ar fi fost Earlybird, dacă nu ar fi fost Credo, un fond de investiţii din Cehia, lui Daniel Dines şi echipei lui le-ar fi fost mult mai greu să ajungă cu UiPath unde sunt astăzi.

„Am început să discut cu aceşti rechini, fondurile de investiţii, şi am avut noroc să-i găsesc pe cei mai buni, au ajuns cei mai buni prieteni ai mei”, a spus Daniel Dines în 2018.

(cristian.hostiuc@zf.ro)

Urmărește Business Magazin

ALEPH STORY: Cum facem ca cei care termină Podul Iloaiei din Iaşi sau Viaceslav Harnaj din Bucureşti să ajungă să câştige şi ei 2.000 de euro pe lună în agrobusiness? O discuţie cu Cristian Hostiuc, Ziarul Financiar şi Bogdan Nicolae, Aleph News

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.