Companiile bune nu se tem de piaţă pentru că ştiu că încrederea nu se cere, ci se câştigă – zi de zi, în faţa acţionarilor şi a publicului.

Întrucât ştie că va fi judecată de piaţă. Că piaţa va avea dreptate. Dar ce este, de fapt, o companie bună? în esenţă, este una care are profit şi îl distribuie constant acţionarilor. Care creşte sustenabil, comunică deschis şi nu se teme să-şi arate cifrele. Pentru o astfel de companie, listarea la bursă nu este un act de curaj, ci o etapă firească de maturitate.

Companiile bune nu se tem de bursă pentru că înţeleg că transparenţa şi disciplina aduse de statutul de emitent listat nu sunt riscuri, ci atuuri. Bursa este un test – al onestităţii şi al performanţei. Pe de o parte, compania este obligată să spună adevărul despre propria situaţie financiară, despre planurile de investiţii şi despre riscuri. Pe de altă parte, piaţa o judecă rece, în fiecare zi, prin preţul acţiunilor.

A fi listat înseamnă a accepta că investitorii te vor penaliza dacă nu livrezi rezultatele promise, dar şi că te vor recompensa atunci când performezi.

într-o piaţă matură, reacţiile sunt rapide şi transparente, ceea ce pune presiune, dar şi ordine.

Listarea oferă acces la capital pentru extindere, atrage vizibilitate, creează un brand de încredere şi deschide drumul către standarde mai ridicate de raportare şi conformitate. În acelaşi timp, impune o rigoare care lipseşte adesea în mediul nelistat: raportări trimestriale, audit independent, relaţii cu investitorii, explicaţii publice atunci când ceva nu merge conform planului.

Cele care privesc piaţa de capital ca pe o oportunitate ştiu că a fi judecat corect este mai bine decât a rămâne nejudecat. Pentru că, pe termen lung, piaţa are întotdeauna dreptate.

Pe de altă parte, piaţa de capital are nevoie de companii de renume, de branduri, cu profitabilitate în creştere, şi management profesionist. Într-un climat în care investitorii caută predictibilitate, listarea unor astfel de companii contribuie la maturizarea întregului ecosistem. Nu este doar o chestiune de imagine, ci una de încredere reciprocă între antreprenori şi investitori.

În final, o companie care alege să intre pe bursă îşi asumă că va fi analizată, comparată şi, uneori, criticată. Dar exact acest exerciţiu de transparenţă şi responsabilitate o transformă într-un reper. Companiile bune nu se tem de piaţă pentru că ştiu că încrederea nu se cere, ci se câştigă – zi de zi, în faţa acţionarilor şi a publicului.