Povestea Bucurestiului supraaglomerat, a unui El Dorado catre care alearga deopotriva tineri si batrani, romani si straini, bogati si saraci, desi adevarata, are si reversul ei. In ultimul timp, alte orase din tara au devenit atractive din punctul de vedere al potentialului de dezvoltare pentru o companie, multe firme straine au ales sa-si deschida birouri in provincie si au atras personal atat din orasele respective, cat si din judetele invecinate sau chiar alte parti ale a tarii.

„In acest moment, zona de vest a tarii - Arad, Timisoara - se confrunta cu o reala criza pe piata fortei de munca datorita investitiilor masive din ultimii ani. Foarte multe companii internationale si-au mutat linia de productie in Romania, angajand aici mii de persoane“, spune Irina Curcudel, key account representative in cadrul firmei de recrutare de personal Lugera & Makler.

Criza se resimte cel mai puternic in cazul operatorilor de productie - muncitori calificati si necalificati - din cel putin doua motive.

Primul ar fi ca acestia, constienti de criza de pe piata fortei de munca, migreaza usor de la o companie la alta, motivati de pachete salariale mai atractive. Al doilea motiv consta in numarul mic de candidati disponibili in anumite zone.

In aceste conditii, angajatorii au doua solutii: fie sa sporeasca substantial motivarile salariale, ceea ce, pe termen lung se poate dovedi imposibil, fie sa relocheze candidati din alte zone ale tarii unde rata somajului este mai ridicata si, prin urmare, pretentiile salariale sunt mai mici.

„Am avut la un moment dat doua proiecte de acest gen, unul pentru o multinationala germana si unul pentru o multinationala spaniola care, din dorinta de a-si extinde productia si de a avea un cost mai mic al fortei de munca, au infiintat in Romania doua puncte de lucru“, spune Ioana Tot, senior consultant la Consulteam, care a trebuit ca intr-un timp relativ scurt sa gaseasca un numar foarte mare de angajati, capabili sa asigure fluxul productiv.

Odata ce au fost epuizate resursele din orase, au fost abordate, prin campanii de recrutare, zonele invecinate, mai ales cele rurale. „Faptul ca majoritatea populatiei avea ca principala ocupatie agricultura (asadar, avea venituri destul de scazute) a facut ca potentialii candidati sa fie convinsi mai usor“, spune Ioana Tot.

Argumentul pentru atragerea candidatilor este legat in aceste cazuri de oferta unui contract de munca, cu drepturile pe care le implica, respectiv de a beneficia de o pensie mai mare decat cea alocata lucratorilor din agricultura, asistenta medicala, asigurarea transportului.

Un alt aspect care conteaza la acest nivel este stabilitatea pe care o confera aceste locuri de munca, in conditiile in care majoritatea contractelor sunt incheiate pentru perioade nelimitate de timp. „Pentru atragerea acestor persoane au fost organizate campanii masive de recrutare in tara, in special in zona Moldovei, Mehedinti, Caras Severin, Valcea, Gorj“, adauga Irina Curcudel.

Faptul ca in aceste zone gasirea unui loc de munca reprezinta pentru o mare parte din locuitori o problema reala ii incurajeaza pe angajatori sa isi asume riscurile pe care le-ar implica astfel de mutari. De multe ori, pe langa salariul lunar, candidatilor le este asigurat transportul, daca locuiesc in apropierea orasului unde se angajeaza, cazarea in camine studentesti si trei mese pe zi.

Lucrurile stau diferit atunci cand vorbim despre relocari la nivel de middle si top management, desi acestea nu sunt la fel de frecvente, in primul rand pentru ca managerii se lasa mai greu convinsi sa accepte o asemenea schimbare, iar atunci cand accepta, costurile de relocare sunt foarte mari pentru compania angajatoare.

„In strainatate, lucrurile nu stau deloc asa. Managerii sunt obisnuiti sa se mute frecvent dintr-un loc in altul, fara a avea mari probleme de acomodare. In Romania, unui manager care a lucrat mai mult timp in Bucuresti ii vine destul de greu sa plece intr-un oras nu cu mult mai mic, dar mult mai linistit“, apreciaza Daniela Necefor, managing partner al Total Business Solutions.

Una dintre companiile care au ales sa-si deschida birou local intr-un oras unde somajul nu mai e o problema importanta este Solectron Romania, membra a grupului Flextronics, unul dintre cei mai mari produca tori mondiali de componente electronice. Implantarea la Timisoara a insemnat insa confruntarea cu realitatea ca forta de munca existenta era insuficienta, mai ales in conditiile in care necesarul de personal a crescut de la an la an.

Astfel, pentru sfarsitul anului 2007, compania estima ca va ajunge la 3.500 de angajati, in crestere cu peste 30% fata de 2006. Asa incat a cautat muncitori in afara orasului. „Am angajat personal din diferite zone ale tarii, iar compania a contribuit financiar la efortul de relocare a unora dintre ei. Am oferit si cazare, insa nu pe termen lung“, spune Octavian Belu, reprezentant al Flextronics.

Si in momentul de fata compania continua angajarile - pe portalul de recrutare online myjob, Solectron are postate nu mai putin de 15 oferte de munca. Exista, totusi, si exceptii de la aceasta tendinta. Daca pentru activitati de productie, in majoritatea cazurilor sunt preferate zonele cu rata de somaj crescuta, sunt si companii care prefera sa isi deschida filiale in zone unde au la dispozitie forta de munca specializata.

„Este altceva sa deschizi o fabrica in care majoritatea angajatilor se califica rapid si nu au nevoie de specializare anterioara, fata de un centru de telecomunicatii, de exemplu, unde ai nevoie de cunostinte de specialitate si competente complexe“, explica Liviu Constantinescu, business development manager al Hart Human Resource Consulting.

Asa incat pentru activitati ce presupun relatia cu partenerii sau dezvoltarea comerciala (de exemplu, birouri de reprezentanta) sunt preferate tot centrele economice mari. Aceeasi idee este sustinuta si de Ioana Tot de la Consulteam. Vorbind de cateva colaborari ale firmei cu companii din domeniul IT si outsourcing din Europa, aflate in cautare de absolventi de studii superioare din Romania, Tot spune ca decizia de a angaja romani nu se baza atat pe faptul ca somajul este ridicat, ci mai mult pe competent ele romanilor in domeniul IT si pe cunoasterea limbilor straine.

Daca ne referim, de exemplu, la companii de BPO (Business Process Outsourcing) sau SSC (Shared Service Center), care angajeaza vorbitori de limbi straine din cele mai diverse, este esential ca mai inainte sa faca studii de piata pentru a vedea exact care sunt orasele de unde ar putea atrage aceasta forta de munca.