Vârful de piaţă atins în 2023, cu peste 4.200 de utilaje vândute, este departe de a reflecta potenţialul real al României, care ar putea ajunge la 10.000 de unităţi anual, susţine Liviu Neagu, CEO Bergerat Monnoyeur. Lipsa unui plan coerent de investiţii, a unui mecanism de cofinanţare pentru proiectele europene şi a unei creşteri economice susţinute pune frână unei industrii care ar putea genera mii de locuri de muncă şi ar consolida infrastructura naţională.

Piaţa de utilaje pentru construcţii din România a atins un nivel record în 2023, cu 4.200 de unităţi noi vândute, potrivit datelor Bergerat Monnoyeur, dar acest maxim a fost urmat de un declin abrupt, pe măsură ce procentul fondurilor europene utilizate s-a redus.

„În 2024, piaţa a scăzut deja cu aproximativ 30%, iar pentru 2025 estimăm o scădere totală de 40% faţă de anul precedent“, explică Liviu Neagu, CEO-ul companiei, care importă în România utilajele americane Caterpillar.

„Este un regres anticipat, dar amploarea lui a fost mai mare decât ne aşteptam. Până în 2023, aproape jumătate din utilajele vândute au fost achiziţionate prin programe cu finanţare europeană. În unele perioade, ponderea subvenţiilor a depăşit 60%.

Odată cu stoparea acestor programe, piaţa s-a contractat brusc.“

Diminuarea cererii nu este determinată doar de lipsa subvenţiilor, ci şi de contextul economic general. „Avem o perioadă de incertitudine prelungită din cauza alegerilor, a nerespectării jaloanelor pentru fondurile PNRR şi a lipsei unei politici investiţionale clare a viitorului guvern. Sunt multiple necunoscute care se reflectă în reticenţa clienţilor de a investi.“

„Monitorizăm echipamentele prin sistemele noastre şi vedem clar că sunt utilizate mult sub media europeană. Asta înseamnă o eficienţă scăzută, iar investiţia nu este amortizată cum ar trebui. A cumpăra un utilaj performant, dar a nu-l folosi este o operaţiune care nu se justifică.“ Potrivit datelor Bergerat Monnoyeur, potenţialul real al pieţei este de 8-10.000 de utilaje anual. „Pentru a atinge acest prag, avem nevoie de o creştere economică anuală de minimum 5%. Cu 1-1,5%, cum e prognozat acum, suntem de fapt într-o criză mascată. Pentru o ţară emergentă, o astfel de stagnare este periculoasă.“

Un alt blocaj sistemic este lipsa unui program funcţional de cofinanţare. „Chiar dacă avem acces la fonduri europene, trebuie să contribuim cu 20-40% din bugetul naţional. Dar cum asiguri această contribuţie într-un buget deja tensionat? Trebuie să existe un mecanism clar de transparenţă şi mobilizare a acestor fonduri.“

România nu mai este percepută automat ca un Eldorado pentru investitorii străini. „Costurile cu forţa de muncă sunt deja peste media regiunii, dar eficienţa este mai redusă. Dacă nu venim cu predictibilitate şi o viziune pe termen lung, nu vom putea atrage investitori de calibru.“

Pe lângă lipsa de predictibilitate, România se confruntă şi cu o criză de forţă de muncă calificată. Compania investeşte într-o şcoală proprie de operatori, formând anual peste
100 de persoane. „Salariile pot ajunge la 2.000-3.000 de euro, dar problema e că nu găsim oameni. Am avut români care au venit din alte ţări pentru a se califica aici, dar apoi au plecat. Nu câştigau mult mai mult, dar simţeau că sunt mai apreciaţi.“

„Avem nevoie de o reformare reală a sistemului de învăţământ tehnologic, de la licee profesionale până la universităţi tehnice. Formarea profesională e esenţială. Trebuie să pregătim specialişti în execuţie, nu doar în cercetare.“

Bergerat Monnoyeur are o cotă de piaţă de peste 20% pe segmentul echipamentelor de construcţii şi este prezentă în toate marile regiuni ale ţării prin birouri regionale şi centre de service. „Am crescut constant din 2019 până în prezent, dar vânzările de utilaje noi au suferit. Toate celelalte linii de business merg bine, mai puţin aceasta.“

În opinia lui Liviu Neagu, fără o viziune economică pe 5-10 ani, România va continua să rateze oportunităţi. „Mesajele optimiste nu mai ajung. Fondurile internaţionale şi companiile globale analizează în detaliu fiecare piaţă. Dacă nu oferim consistenţă şi fapte, interesul lor va scădea.“

Pe termen lung, Liviu Neagu rămâne moderat optimist. „Revenirea va fi lentă, de tip L, nu ne putem aştepta la o explozie de cerere. Dar cu politici coerente şi investiţii publice sustenabile, putem reface traiectoria ascendentă. Infrastructura trebuie menţinută, iar mentenanţa trebuie planificată, nu tratată ca o urgenţă.“

România are avantaje competitive, dar trebuie valorificate prin politici coerente. „Avem una dintre cele mai mari ferme eoliene din Europa, resurse naturale, oameni calificaţi. Trebuie doar să învăţăm să le folosim sustenabil şi profitabil.“

Tensiunile comerciale dintre SUA şi Uniunea Europeană. „Dacă se vor impune noi tarife vamale sau bariere comerciale între SUA şi UE, lanţurile de aprovizionare vor fi afectate şi, implicit, şi costurile de producţie şi logistică în Europa Centrală şi de Est.

Chiar dacă România nu exportă masiv echipamente, suntem parte din reţele industriale regionale şi vom resimţi impactul indirect. Este o chestiune care trebuie monitorizată cu atenţie“, avertizează Liviu Neagu.   

Cine este Grupul Monnoyeur

Este o afacere de familie fondată în 1906, operând în 23 ţări pe 5 continente, ce numără astăzi peste 9000 de colaboratori, înregistrândo cifră de afaceri de peste 3,2 miliarde de dolari. Datorită relaţiei sale de încredere şi de lungă durată cu parteneri precum Caterpillar, John Deere şi Mitsubishi, grupul Monnoyeur activează în domeniul mijloacelor de producţie pentru construcţii, depozitare, producţie de energie şi motorizare, utilaje agricole, soluţii de transport şi digitalizare a construcţiilor.

Este prezent în România prin companiile: Bergerat Monnoyeur, Eneria, IPSO Agricultură, ARKANCE, CHRONO Flex.

Ce a mai spus Liviu Neagu, CEO al   pentru România şi Republica Moldova

► România poate susţine o piaţă anuală de 10.000 de utilaje, dar avem nevoie de creştere economică susţinută şi cofinanţare pentru proiectele europene.

► Piaţa de utilaje a scăzut cu 30% în 2024 şi ar putea ajunge la -40% în 2025, pe fondul lipsei subvenţiilor şi incertitudinii politice.

► Jumătate din utilajele vândute până în 2023 au fost achiziţionate cu sprijin european. Fără aceste programe, cererea se prăbuşeşte.

► Utilizarea sub medie a utilajelor indică o eficienţă redusă a investiţiilor, ceea ce afectează întreaga industrie.

► Fără un plan bugetar de cofinanţare, fondurile UE nu pot fi valorificate în infrastructură.

► Creşterea economică de 1-1,5% e inadecvată pentru o ţară emergentă precum România. Avem nevoie de cel puţin 5%.

► Formarea profesională e esenţială. Salariile pot fi atractive, dar nu avem suficienţi specialişti pregătiţi.

► Companiile internaţionale caută predictibilitate. Fără politici fiscale clare pe termen lung, România devine neinteresantă.

► Investiţiile în infrastructură trebuie însoţite de planuri de mentenanţă şi actualizare tehnologică.

► Fiecare autostradă, pod sau centură nouă trebuie să fie urmată de o viziune pe termen lung, nu doar bifată electoral.