Prezenţa în economie, în societatea românească a muncitorilor asiatici a început să devină un subiect politic şi social care câştigă teren.

Pentru unii, această prezenţă reprezintă o problemă – nu au ce să caute în România, nu sunt de-ai noştri, iau locurile de muncă ale românilor pe salarii mai mici etc. –, pentru alţii nu reprezintă o problemă, ci chiar o soluţie pentru golurile din economie – tinerii nu vor să muncească, românii nu mai vor să muncească pe salarii mici şi în joburi grele în construcţii, în depozite, în HoReCa etc..

După emisiunea ZF Live cu Melania Pop, managing partner la International Work Finder, o companie care aduce de peste opt ani muncitori asiatici în România, fiind printre primele firme care au adus asiatici, un cititor al ZF mi-a trimis următorul comentariu:

“Probabil că doamna nu poate spune în direct motivele mari şi grele pentru care asiaticii sunt preferaţi. În Timişoara s-au renovat foarte multe clădiri istorice, unde renovarea a durat 1-2 ani. Când a început să se lucreze cu nepalezi, care la pauza de masă nu consumă un PET de 2 litri de bere şi apoi dorm pe schelă două ore, durata lucrărilor a scăzut la 3-6 luni.

Înainte de apariţia colegilor asiatici, muncitorii români nu puteau fi daţi afară pentru abateri evidente, dar acum situaţia s-a schimbat. Nu toţi românii sunt mere putrede în acest domeniu, dar aceia care nu sunt, sunt pe şantierele din afară.”

Prezenţa muncitorilor asiatici a fost privită ca o curiozitate când au apărut, acum mai bine de un deceniu, dar acum împarte România în două, dovadă şi subiectele din ultimele două săptămâni – bătaia dintr-o fabrică de mobilă de la Baia Mare dintre asiatici şi români şi agresarea unui livrator nepalez în Bucureşti.

Melania Pop spune că în acest moment sunt poate peste 200.000 de asiatici care lucrează în România în construcţii, în logistică, în HoReCa, în industrie etc.. Ea spune că economia României nu poate, nu mai poate fără muncitorii asiatici, care ocupă anumite goluri de forţă de muncă care existau sau care au apărut între timp.

De partea cealaltă, contestatarii spun că muncitorii asiatici, pe lângă faptul că au o altă cultură şi alte obiceiuri, încep să ocupe joburile românilor, pe salarii mai mici. Iar acest lucru, respectiv salariile mici, nu permite oferirea unor joburi cu salarii mai mari, care ar putea ţine copiii/tinerii în ţară, adică să nu se mai ducă la muncă în străinătate. Oferirea unor salarii mai mari i-ar putea readuce în ţară pe românii care muncesc în afară.

De asemenea, mai există şi această temă extrem de controversată a tinerilor din ţară care pot să muncească dar care nu muncesc, pentru că la salariile oferite de companii nu are rost să vină la muncă.

Melania Pop spune că salariile oferite muncitorilor asiatici ar putea fi mai mici în valoare nominală decât cele oferite unor angajaţi români, pentru că în pachetul asiaticilor mai este inclusă şi cazarea, care face ca tot pachetul oferit să fie mai mare.

În privinţa creşterii salariilor, fiecare companie pune pe masă cât vrea şi cât îi permite businessul, dar întrebarea care se pune este cine ar plăti o cafea care să coste 40 de lei la mall, faţă de 20 de lei acum, dacă salariile ar fi mai mari, menţionează Melania Pop.

Dacă America este mai familiarizată cu muncitorii străini din toată lumea, pentru că de fapt America pe această bază a crescut, prin imigraţie, aceasta fiind şi puterea ei, în Europa a început mult mai târziu imigraţia şi se confruntă cu mari probleme sociale şi culturale, nereuşind să aibă o asimilare mai bună.

Problema lumii occidentale capitaliste, în special a Europei de Vest şi acum a Europei de Est, este că fără muncitori din alte ţări – Asia, Africa – nu poate să-şi menţină ritmul de creştere economică şi nici nivelul de trai, cel puţin burghez, aşa cum este în Europa.

Acest lucru a fost subliniat cu subiect şi predicat la conferinţa guvernatorilor celor mai puternice bănci centrale din lume, unde Christine Lagarde, preşedintele BCE – Banca Centrală Europeană –, a reafirmat necesitatea importului de muncitori din afară de către Europa. Nu există o altă soluţie pentru economia Europei decât acest import, care să acopere deficitul de forţă de muncă.

Revenind la România, odată ce au crescut salariile – de trei ori salariul minim în ultimul deceniu şi mai mult decât dublu la nivelul salariului mediu, care a ajuns la 1.100 de euro – există şi joburi care nu mai sunt atractive pentru români, şi unde muncitorii asiatici le acoperă.

Acum ceva timp am scris că, atâta timp cât o comandă de mâncare la Glovo sau la Bolt îţi este livrată acasă de către un asiatic, asta poate să însemne că românii nu mai vor să facă acest job, prin ploaie, prin vânt, prin soare, cu biciclete sau pe jos, pentru banii oferiţi de către Glovo etc. Şi au un job mai bun, mai bine plătit. Ar fi o problemă când comanda de mâncare ar fi adusă de către un român, pentru că economia nu ar mai merge aşa bine şi nu ar fi alte joburi, mai bine plătite decât cel de livrator.

Problema care se va ivi în viitor nu va fi legată de prezenţa muncitorilor asiatici în România, ci de faptul că aceştia s-ar putea să nu mai stea aici, ci să plece la muncă în Germania sau în alte ţări din Europa de Vest, unde salariile sunt mai mari decât minimum 600 de euro pe lună, cât primesc acum, ceea ce ar lăsa un gol în economia românească.

După cum a spus Melania Pop la ZF Live, comenzile pe care începe să le aibă acum sunt de a trimite, de a aduce muncitori asiatici în Europa, în locul muncitori români, care nu mai merg să lucreze în Italia, Spania, poate Germania pentru că diferenţa salarială faţă de România nu mai este atât de mare.

Să nu ne trezim cu o criză a forţei de muncă, dacă muncitorii asiatici din România, mai stabili la locul de muncă, vor pleca la lucru în Germania, care, la lucrările de infrastructură pe care le anunţă, va avea nevoie de câteva milioane de noi muncitori.