„Domnul Rogobete ar trebui să propună Pfizer un acord care transformă banii datoraţi în beneficii reale pentru pacienţi”, a declarat Voiculescu, care a prezentat trei direcţii principale de negociere.

El a detaliat prima variantă ca fiind legată de accesul mai rapid la tratamente inovatoare.

„România are una dintre cele mai lente proceduri de rambursare din UE. Pacienţii români aşteaptă ani pentru terapii disponibile în luni în alte ţări. O parte din datorie poate deveni medicamente oncologice, terapii pentru boli rare, tratamente de ultimă generaţie furnizate de Pfizer la preţuri preferenţiale sau la cost, în contul sumei datorate”.

A doua direcţie vizează investiţiile în infrastructura şi resursa umană din sănătate.

„Studii clinice, formare de personal, infrastructură de diagnostic. Brazilia are un astfel de model care funcţionează (programul Parteneriatelor de Dezvoltare Productivă, prin care companii farmaceutice au transferat tehnologie către laboratoarele publice în schimbul unor garanţii de achiziţie)”.

A treia opţiune descrisă de acesta este un mecanism inspirat din programe internaţionale de conversie a datoriilor.

„Un mecanism de tipul Debt2Health. Global Fund face asta, în general cu datorii între state transformate în produse medicale necesare şi investiţii în sănătate”, a explicat el.

„Un mecanism cu verificare independentă e important, nu atât pentru că ne-ar trage cineva pe sfoară, ci pentru a ne asigura că un alt guvern sau ministru nu va mai face ce a făcut domnul ministru Rafila (să informeze premierul şi să constate că a trecut termenul - va trebui să plătim sute de milioane de euro în plus)”, a afirmat Voiculescu.

În ceea ce priveşte componenta financiară, acesta susţine că este esenţială oprirea acumulării costurilor.

„Ministrul Rogobete ar trebui să obţină - cel puţin şi cu aplicare imediată - oprirea dobânzilor şi eşalonare. Componenta financiară clasică, dar esenţială, fiecare zi de întârziere costă 100-150.000 euro. Fiecare zi!”, a mai spus fostul ministru.

Referitor la poziţia companiei farmaceutice, Vlad Voiculescu a susţinut că există argumente comerciale pentru o eventuală înţelegere.

„Pfizer nu este o organizaţie caritabilă. Dimpotrivă. Dar compania are motive comerciale reale de a negocia şi există şi precedent”, a afirmat el.

„Executarea forţată a unei hotărâri judecătoreşti de 600 de milioane de euro împotriva unui stat membru UE, într-un context post-pandemic, ar fi un dezastru reputaţional. Pfizer are nevoie de piaţa europeană - şi de cea românească - pentru medicamentele sale inovatoare, nu doar pentru vaccinuri”, a mai spus Voiculescu.

„România are 19 milioane de potenţiali pacienţi şi un sistem de sănătate cu nevoi enorme de modernizare. Mai mult, Pfizer a demonstrat deja că este dispusă să facă concesii semnificative atunci când presiunea economică sau politică o impune. Programul „An Accord for a Healthier World" oferă întregul portofoliu Pfizer la preţ de cost pentru 45 de ţări. Dacă Pfizer a fost dispusă să facă aceste concesii, nu există niciun motiv pentru care nu ar discuta cu România un acord care serveşte şi interesele companiei. O executare forţată a României, Poloniei şi eventual Ungariei nu ar rămâne fără consecinţe, nici în România, nici la Bruxelles”.