Giorgio Armani a murit astăzi la 91 de ani.

Confirmarea a venit printr-un comunicat al grupului său: „Cu o durere infinită, grupul Armani anunţă dispariţia fondatorului, creatorului şi motorului său neobosit. Domnul Armani, aşa cum a fost întotdeauna numit cu respect şi admiraţie de angajaţi şi colaboratori, s-a stins liniştit, înconjurat de cei dragi. Neobosit, a lucrat până în ultimele zile”.

Din dorinţa expresă a domnului Armani, funeraliile vor avea loc în formă privată, notează publicaţia italiană Corriere Della Sera.

Cu câteva săptămâni înainte, chiar înainte de a împlini 91 de ani, o infecţie pulmonară îl obligase la spitalizare şi convalescenţă în casa sa din via Borgonuovo, la Milano, făcându-l să lipsească, caz extrem de rar, de la prezentarea colecţiei din iunie.

Şi anul trecut avusese probleme de sănătate, dar le depăşise: în iunie 2024, la trei zile după externarea din spital, a dorit să-şi salute invitaţii după prezentări. În iunie trecut, însă, a ales să nu participe: „Mă simt bine”, adăugase

Giorgio Armani s-a născut la Piacenza, pe 11 iulie 1934. Al treilea copil din trei. După război, familia s-a mutat la Milano. Nu a fost uşor, dar au trăit demn.

Liceul, iar apoi dorinţa de a face ceva pentru ceilalţi. A ales medicina. O cale doar aparent departe de cea pe care avea s-o urmeze mai târziu: Anatomia avea să se dovedească esenţială în munca lui Armani.

Era 1953, după trei ani de universitate, a decis să plece în armată, apoi a revenit, dar se simţea constrâns, în sălile Universităţii de Stat.

În 1975 s-a născut stilistul Armani. Prima „invenţie” Termenul „stilist”.

Drumul? Un succes după altul, pentru că Armani a înţeles că bărbaţii şi femeile «nu mai erau ce fuseseră odată. Nu era o vorbă în vânt, ci realitatea: vieţile şi corpurile se schimbaseră, dar hainele rămâneau grele, rigide, incomode.

El le-a „uşurat” pe toate: a deconstruit sacourile şi a subţiat pantalonii bărbaţilor. La fel a făcut şi pentru femei, pe care le-a imaginat stând la birou sau grăbindu-se să ia un taxi.

La doar şapte ani după fondarea brandului, în 1982, apărea pe coperta revistei Time. „Coperta îmi poate satisface orgoliul, dar atenţia acordată muncii mele îmi aduce o mare plăcere profesională. Au înţeles, fără superficialitatea cu care se vorbeşte adesea despre modă, valoarea unei munci care nu constă doar în a desena câteva modele, ci în a căuta continuu să adaptezi un mod de a te îmbrăca şi de a trăi”.