Aceasta, susţin analiştii Deutsche Bank, are impact în potenţialul de dezvoltare pe termen lung pentru statele beneficiare. Fondurile de coeziune stimulează creşterea economică, prin finanţarea unor măsuri orientate spre sporirea cererii, în timp ce fondurile pentru politica agricolă nu promovează creşterea, ci doar compensează dezechilibre rezultate din reforme structurale care au afectat sectorul agricol din ţările respective.

Presiunile asupra bugetului comunitar generate de criza datoriilor şi de pachetele de salvare pentru ţări ca Grecia sau Portugalia, în condiţiile în care recesiunea ameninţă Europa, iar dezechilibrele structurale între ţări sunt considerabile, pot alimenta tensiuni politice în UE. Cu cât o ţară se găseşte într-o situaţie mai dificilă din punct de vedere economic, cu atât va cere fonduri mai mari. De cealaltă parte, ţările puternice ale UE, care contribuie cel mai mult la bugetul comunitar, ar putea reclama o putere mai mare de decizie în fixarea direcţiilor viitoare de evoluţie ale Uniunii, consideră analiştii germani.

Graficul nu include plăţile pentru preaderare. Procentele se referă la bugetul UE pe 2011 şi sunt exprimate ca pondere din venitul naţional brut - VNB (care reflectă veniturile obţinute de unităţile economice naţionale indiferent de locul de desfăşurare a activităţii), nu din PIB (care reflectă rezultatele activităţii economice pe teritoriul ţării). VNB este indicatorul folosit de UE pentru proiectarea contribuţiei totale a fiecărui stat membru la bugetul comunitar.