Vindem mai departe euro cat se poate mai scump, antrenam scaderi si mai mari ale cursului si cumparam inapoi mai ieftin. Un rationament clasic de piata, care a dus  cursul euro spre minimuri negandite chiar de cei mai indrazneti pariori.

S-a scurs o luna de cand banca centrala absenteaza "motivat" din piata valutara. Cum dealerii si clientii lor au obosit tot incercand sa ghiceasca pragul pana la care BNR va permite caderea euro, piata a capatat incredere in "libertatea" acordata si isi face jocurile sub zodia vanzarilor de valuta pentru care mobilizeaza toate resursele disponibile. Numai ca somnul BNR ar putea fi tulburat de prabusirea zgomotoasa a cotatiilor, mai ales in masura in care aprecierea leului tinde sa aiba conotatii speculative, putand crea perturbatii in economia reala.

Scurt istoric... Primele exercitii de prognoza au fost ridiculizate rapid de alunecarea cursului de schimb. "Dom’le, nici chiar atat...", s-a auzit inainte de ruperea pragului de 39.000 lei/euro. Apoi a mai fost nevoie doar de trei zile pentru parcurgerea palierului de 38.000 de lei/euro, pentru ca ziua de vineri, 3 decembrie, sa gaseasca un curs de 37.560 de lei/euro calculat de BNR. In piata, cotatiile au continuat insa sa alunece sub 37.500 de lei pentru un euro.

Cand cursul cade cu peste 800 de lei intr-o zi, incolteste si samburele de panica din mintea celor care au economii substantiale in valuta. Desigur, socul este intemeiat: in decurs de o luna euro a pierdut la Bucuresti 5,5 puncte procentuale (peste 2.300 de lei). Cat despre dolar, atat de pretuit pe vremuri, a ajuns sa se ieftineasca aproape cu 10% in acelasi interval de timp. Trecem repede peste calculul aprecierii leului fata de inceputul lui decembrie 2003, de exemplu: 6,8% in raport cu euro, respectiv 15,1% in raport cu dolarul. Maine oricum trebuie actualizat.

 Si usor, usor, se adanceste confuzia in privinta evolutiei cursului valutar pe acest final de an.

Ramane intrebarea arzatoare: pana unde mai scade dom’le? Pana unde se mai pot mobiliza sume in valuta pentru a fi vandute in scopul rascumpararii ulterioare la un pret mai ieftin. Deocamdata, bancile comerciale au ajuns sa-si preschimbe in lei si valuta adusa ca aport la capitalul social pentru a profita de conjunctura evolutiei cursului. Aceasta ar fi una din explicatiile aduse faptului ca, desi in ultima saptamana din noiembrie bancile au vandut clientilor mai multa valuta decat au cumparat de la acestia, in piata interbancara nu au fost resimtite deficitele respective, iar cotatiile euro au coborat in mod constant.

Dealerii apreciaza ca o parte din deficite au fost acoperite cu incasarile mai mari de valuta de la casele de schimb, insa aceste sume nu aveau forta sa compenseze pe deplin cererea mai mare de valuta din partea firmelor. In saptamana 23-30 noiembrie, clientii bancilor au cumparat zilnic, in medie, cu 11 milioane de euro mai mult decat au primit spre schimb institutiile de credit. Si chiar in aceste conditii, euro a pierdut 2,33%, iar dolarul a coborat cu aproape 4%.

Ce inseamna aceasta? Ca scaderea rapida a cursului se va epuiza la un moment dat. Cea mai curajoasa estimare avansata pana acum pe piata merge pana la 35.000-36.000 de lei/euro. Care nu mai era atat de departe dupa primele trei zile din decembrie. La asemenea niveluri coborate ale cursului reinvie si teama ca banca centrala se va "trezi" la un moment dat, putand crea surprize costisitoare pentru jucatorii de pe piata.

Durata mentinerii vitezei accelerate de scadere depinde si de reactia publicului, care tinde sa se grabeasca sa scape de valuta temandu-se ca peste o saptamana sau peste inca o luna, cursul va fi inca si mai mic. Ceea ce nu se poate insa intampla pe un trend constant. In acelasi timp, cei care au nevoie sa cumpere valuta trag de timp la maximum, asteptand scaderi si mai mari ale cursului.

BNR ezita sa se dezminta la numai o luna de la anuntarea unei politici permisive in privinta evolutiei cursului de schimb. Singurele indicatii oficiale au fost ca banca centrala va lasa piata sa-si gaseasca singura un nivel de echilibru, pe care va incerca apoi sa-l protejeze de socuri speculative. Numai ca piata nu da deloc semne de echilibrare, fortand minim dupa minim in cotatiile afisate. Iar economia nu-si permite un leu intarit prea repede si cu prea mult. 

In aceste conditii, este posibil ca BNR sa iasa din expectativa pentru a aminti pietei ca monitorizeaza ceea ce se intampla, astfel incat cursul sa mai inregistreze si fluctuatii, iesind de pe panta deprecierii constante a valutelor.