Reîncălzirea periodică a ideii monarhice de către facţiuni din PNL, PC şi PSD are un dublu rol: pe de o parte canalizează pofte de ceartă din societate care altminteri ar viza teme relevante (starea economiei), pe de altă parte oferă o temă de iluzii electorale şi o pretenţie de onorabilitate suplimentară diverşilor politicieni care se declară temporar monarhişti (Antonescu, Tăriceanu, Dan Voiculescu).

În realitate, susţinerea pentru regalitate e doar un barometru al nemulţumirii cetăţenilor faţă de calitatea guvernării şi aşa va rămâne, în ciuda plăcerii unor politicieni de a visa la o monarhie la umbra căreia să se poată juca mult mai fără frică decât sub actuala preşedinţie. Agitaţia inutilă întreţinută, de-a lungul vremii, de un Antonescu sau un Voiculescu pe tema monarhiei nu a dovedit în niciun caz dorinţa lor reală de a ceda puterea unui reprezentant al casei regale, ci dorinţa de a găsi pur şi simplu încă un punct în care să se opună lui Traian Băsescu, care nu şi-a ascuns niciodată opţiunea antimonarhică.