Concluziile au fost publicate în revista ştiinţifică Space: Science & Technology şi se bazează pe simulări computerizate privind utilizarea controlată a unei încărcături nucleare.

Potrivit autorilor, metoda ar putea reprezenta o soluţie de ultimă instanţă în cazul asteroizilor foarte mari sau al celor descoperiţi cu doar câteva zile ori săptămâni înainte de un posibil impact, când alte tehnici de deviere nu ar mai avea timp să producă efecte, relatează The Independent.

Încărcătura nucleară ar fi detonată în interiorul asteroidului

Spre deosebire de scenariile analizate până acum, noul concept presupune trimiterea unei nave spaţiale care să foreze un crater adânc în suprafaţa asteroidului. Ulterior, o încărcătură nucleară ar fi introdusă în interiorul cavităţii şi detonată sub suprafaţă.

Cercetătorii au analizat, prin simulări, efectele unor explozii de diferite intensităţi şi la diverse adâncimi, luând în calcul şi factori precum viteza de impact sau caracteristicile vehiculului spaţial utilizat. Rezultatele indică faptul că o explozie echivalentă cu aproximativ 200 de bombe de tip Hiroshima ar putea distruge complet un asteroid cu un diametru de circa 100 de metri.

Mai mult, simulările arată că detonarea încărcăturii la aproximativ 30 de metri sub suprafaţa asteroidului ar produce o modificare a vitezei de deplasare de aproape trei ori mai mare decât în cazul unei explozii realizate aproape de suprafaţă.

În cazul unui asteroid cu diametrul de aproximativ un kilometru, detonarea într-un crater adânc de circa 20 de metri ar putea genera o modificare suficientă a traiectoriei pentru a îndepărta obiectul cosmic de direcţia Pământului.

De ce este nevoie de astfel de soluţii

Asteroizii reprezintă una dintre ameninţările naturale cu potenţial catastrofal pentru civilizaţie. Impacturile produse în trecut au provocat schimbări climatice majore şi extincţii în masă, iar astronomii continuă să descopere obiecte cosmice care trec la distanţe relativ mici de Terra.

O problemă importantă este că numeroşi asteroizi de mari dimensiuni nu au fost încă identificaţi. În unele scenarii, intervalul dintre descoperirea unui asteroid periculos şi un posibil impact ar putea fi de doar câteva zile sau săptămâni.

Autorii studiului susţin că, în astfel de situaţii, metode precum misiunea DART a NASA, care a demonstrat în 2022 că un asteroid îşi poate modifica traiectoria prin impactul controlat al unei sonde, ar putea fi insuficiente pentru obiectele foarte mari.

Ce înseamnă studiul pentru apărarea planetară

Cercetătorii subliniază că rezultatele nu reprezintă un plan operaţional şi nici nu indică existenţa unui asteroid care ameninţă în prezent Pământul. Studiul are rolul de a oferi date utile pentru dezvoltarea viitoarelor sisteme de apărare planetară şi pentru elaborarea unor proceduri aplicabile în scenarii extreme.

Subiectul este urmărit şi în Europa. România participă, prin specialişti implicaţi în programele Agenţiei Spaţiale Europene (ESA), la proiecte dedicate monitorizării obiectelor din apropierea Pământului, în timp ce comunitatea ştiinţifică internaţională continuă să dezvolte metode prin care eventualele ameninţări cosmice să poată fi detectate şi gestionate din timp.