♦ Sistemul bancar românesc este la coada Europei la intermediere financiară, inclusiv la ponderea creditării companiilor în PIB, iar Sergiu Manea, şeful BCR, spune că economia României duce lipsă de companii cu creştere mare de peste 10% anual, astfel că băncile nu au cui să dea credite, nefiind multe companii eligibile şi foarte dinamice.

Economia României du­ce lipsă de companii cu creştere mare, de peste 10% anual, in­clusiv ca nu­măr de noi locuri de mun­că, procentul com­pa­niilor aşa-nu­mite de creştere mare fiind de doar 3% în România, cel mai mic pro­cent din Uniunea Europeană, sus­ţine Sergiu Manea, CEO al BCR, a doua cea mai mare bancă din Ro­mânia după active.

„Locul unde noi într-adevăr su­fe­rim este procentul companiilor aşa-nu­mite companii de creştere mare, res­pectiv cele care cresc cu mai mult de 10%, inclusiv în număr de angajaţi pe an. Acolo noi suntem la 3%. Iar 3% înseamnă de departe cel mai mic pro­cent din UE. Cred că acesta este locul unde trebuie să acţionăm şi ves­tea bună este că acţionăm deja, tre­bu­ie doar să vedem şi să recunoaş­tem asta. Atenţie la elementele de high growth pentru că ele dau re­zi­lien­ţa creşterii, nu neapărat un nu­măr văzut în izolare“, a declarat re­cent şeful BCR la conferinţa Top 1.000 cele mai mari companii din Ro­mâ­nia, Rezerva de oxigen din business 2022.

În plan financiar, intermedierea ban­cară din România este în conti­nua­re la cel mai scăzut nivel din Uniu­nea Europeană (UE) ca pro­cen­te din PIB şi în ultimul deceniu ten­dinţa a fost preponderent de scă­dere a ponderii creditării în PIB, iar în anii în care ponderea a crescut, in­fluenţa a venit în special de la scăde­rea PIB. După o perioadă de opt ani con­secutivi de scădere, în anul pan­demic 2020 ponderea creditului pri­vat în PIB a urcat la 26,7%, de la 25,3% din PIB în 2019, dar această creş­tere a avut loc prin scăderea PIB-ului. Comparativ, media europeană pri­vind ponderea creditelor private în PIB este de peste 80%. În 2021, pon­de­rea creditului privat în PIB a urcat uşor pe piaţa locală, la circa 27,4%.

Totodată, raportul credite/depo­zi­te a coborât în România sub 70% în ultimii ani, semn că nivelul creditării nu a ţinut pasul cu depozitele din sistemul bancar.

O problemă importantă în România este şi faptul că în jur de 200.000 de companii nu se pot fi­nan­ţa, acestea fiind nebancabile. Practic, 200.000 de companii sunt cu capita­luri proprii nete ne­ga­tive, care nu se pot finanţa de nicăieri, nu numai de la bănci.

În România sunt 800.000 de com­panii cu bilanţ depus în 2020, iar din­tre ele cele mai mari 1.000 gene­rează 45% din cifra de afaceri totală.

În ceea ce priveşte situaţia celor mai mari 1.000 de companii din alte ţări din jur, Sergiu Manea spune că a identificat un proxim care se cheamă, conform Eurostat, contribuţia la cifra de afaceri agregată, între companiile mici şi companiile mari. „Pentru com­paraţie avem aşa: în Polonia, com­paniile mari contribuie cu 44%, companiile mici cu 56%, în Ungaria 43%, în Cehia 43%, iar la data creării aces­tui anuar în România contri­bu­iau cu 41%. Deci nu suntem nici mai bine, nici mai rău din punctul de ve­dere al riscului de concentrare. Dacă ex­tin­dem asta, este clar că, cu cât so­cie­tăţile economice sunt mai diverse şi mai in­clu­sive, riscul de concentrare scade.“

În ultimul an, cu pandemie, top 1.000 a scăzut cu 1% ca cifră de afaceri.

Aceste 1.000 de companii au fost co­loana vertebrală care a asigurat rezilienţa economiei României în anul 2020. Mai mult decât atât, busi­nessurile lor s-au transformat şi au evo­luat şi au ars enorm de multe eta­pe în această perioadă de constrân­ge­re, iar acesta este un lucru extraor­di­nar, a explicat Manea.

Dar dacă aceste 1.000 de compa­nii formează coloana vertebrală, ce pot face celelalte companii?

„Celelalte au un teren fertil şi sta­bil pentru a propune idei şi a crea im­pact. Sursele de finanţare la care aces­tea pot avea acces s-au di­ver­sifi­cat şi s-au maturizat. Exemple sunt mul­tiple, de la finanţare bancară pâ­nă la programe europene, de la family offices până la interese majore ale companiilor mari în a investi şi a dezvolta inclusiv elemente de ino­vaţie prin parteneriate cu compa­nii mai mici. Insist pe ideea de educaţie la scară.“

În privinţa mediului de business, ultimii doi ani au arătat rezilienţa economiei şi implicarea antreprenorilor, a mai spus Manea. „Această rezilienţă constructivă şi creativă a mediului de afaceri este, în opinia mea, pilonul pe care trebuie să construim. Şi putem construi nu numai businessuri, ci şi o societate educată şi inclusivă. O să închei cu parteneriatul - este nevoie ca împreună să gândim, să executăm, să învăţăm şi să repetăm ciclul acesta de foarte multe ori pentru a asigura transformarea fundamentală a economiei noastre pe termen lung, ceea ce înseamnă trecerea la economia verde, transformare digitală, coeziune teritorială şi socială şi susţinerea mediului antreprenorial.“

De ce avem nevoie este un change management la nivelul României în care ţinta să fie cultura pe care o dezvoltăm în fiecare iteraţie a vieţii noastre, crede CEO-ul BCR.

„Mediul de business este un exemplu şi cred din tot sufletul şi din toată mintea că va putea fi una din energiile creatoare ale acestei schimbări. Apropo de schimbarea de mindset sau schimbarea culturală, cum o numesc eu, încă nu a ieşit şcoala de dinainte de í89 din mine. Vorbim foarte mult despre demografie şi clar nu e ceva de natură să ne bucure. Şi vorbim foarte mult de tinerii care pleacă din ţară şi ştim că va dura destul de mult până vom crea context astfel încât să îşi dorească să rămână sau să se întoarcă. Dar noi avem elemente absolut uriaşe de potenţial neexploatat, participarea în piaţa forţei de muncă, învăţarea pe timpul întregii vieţi. Noi avem generaţii întregi care ies, inclusiv din dorinţa de a învăţa, pe la 40-45 de ani. Hai să ne gândim puţin la toate elementele demografice. Nu ne place că îmbătrânim, nu ne place că ne împuţinăm, dar în acelaşi timp, deşi viaţa în confort a crescut cu câţiva zeci de ani, îndrăznesc să spun, în ultimii 50-100 de ani, noi nu exploatăm acea viaţă în confort, acea dorinţă a oamenilor de a fi utili, comunitari sau de ce nu, într-o activitate economică. Aş vrea să reflectăm şi la acest aspect mai ales că se poate crea o întreagă industrie“

România poate oferi, spre exemplu, perspectiva Miami pentru Europa, dacă tot vorbim de îmbătrânirea populaţiei nu numai în România, ci şi în întreaga Europa, susţine Manea.

Managerul BCR a vorbit şi despre nevoia de a susţine companiile antreprenoriale, un nucleu vital al economiei. Datele din Anuarul Top 1.000 cele mai mari companii din România arată că din 150 de firme cu afaceri de cel puţin 1 miliard de lei anual, doar 19 sunt businessuri cu capital privat românesc.

„Noi credem foarte mult în educaţie, inovaţie, antreprenoriat, şi că inovaţia se manifestă digital sau nu, asta e o altă discuţie. De aceea, concluzia este că vom susţine antreprenorii din România cu orice putem. Trebuie să încurajăm investiţiile şi crearea de valoare în România. Astfel spus trebuie să contribuim la continuarea conceptului gândit şi fabricat în România pentru ca noua generaţie să aibă un context favorabil să dorească să rămână pentru că vor şti că aici valoarea lor va fi valorizată de către societate.“

În opinia şefului BCR, consilierea este extraordinar de importantă pentru că banca are la dispoziţie o viziune sectorială, câteodată are o viziune sectorială mult mai diversificată decât antreprenorul respectiv.

„Atunci ideea este de a angaja o conversaţie în ceea ce priveşte impactul ideii pe care antreprenorul îl intenţionează. În al doilea rând este furnizarea unei soluţii de finanţare care să crească gradul de sustenabilitate şi soliditate a bilanţului şi capitalului respectiv şi de aici intervine munca de educaţie. Munca de educaţie înseamnă de la elemente de educaţie antreprenorială şi financiară de bază până la demitizarea soluţiilor de finanţare, care înseamnă explicaţie, ce înseamnă listarea la Bursă, de ce e bună, când e bună, explicarea PNRR cu ţintă pe granturi care sunt menite să crească imediat baza de capital a acelor clienţi.“

Revenind la banking, ritmurile de creştere ale veniturilor şi activelor au fost destul de mari în anii de pandemie.

De exemplu, în cazul BCR rezultatul operaţional s-a îmbunătăţit în 2021 cu 12,9% până la 2,12 mld. lei, pe fondul unor venituri operaţionale mai mari, în timp ce cheltuielile operaţionale au crescut marginal. Venitul operaţional al BCR a crescut cu 6,9% până la 3,79 mld. lei, determinat de un volum de business mai mare, potrivit raportului financiar al băncii.

În ceea ce priveşte activele BCR, creşterea a fost de 10% în 2021 faţă de 2020, la aproape 90,3 mld. lei, banca păstrând locul 2 în topul bankingului local după active.