Alegătorii români au ieşit la vot în număr mare. La ora 17.00, prezenţa la vot depăşise 50% din numărul alegătorilor – 9,2 milioane de voturi, cu două milioane mai mult decât în turul întâi.

Diaspora a votat şi ea puternic.

1,3 milioane din aceste voturi totale au venit din diaspora, potrivit datelor Autorităţii Electorale Permanente. (AEP).

Mediul urban a votat mai mult decât mediul rural, contrar faptului cu care ne obişniserăm, anume că mediul rural vota mai mult decât mediul urban – 4 milioane în mediul urban şi 3 milioane în mediul rural (restul, diaspora).

Vom şti azi rezultatul. Sondajele de la ieşirea de la urne au rolul lor. Dar acest

rol este mai degrabă de a menţine suspansul şi nu trebuie uitat că alegerile, dincolo de seriozitatea lor, sunt şi un spectacol.

Rezultatul este decis de judecători. Nu trebuie uitat episodul din 2009, când sondajele l-au dat câştigător pe Mircea Geoană, iar rezultatul final l-au arătat câştigător pe Traian Băsescu.

Aşadar, având în vedere trecutul, trebuie să vedem rezultatele ce vor fi publicate azi. Ce se întâmplă de luni încolo?

România nu este o republică prezidenţială asemenea Statelor Unite ale Americii, unde preşedintele este şi şeful guvernului.

Deci preşedintele decide, acolo, ce şi cum. Dar, nu în toată măsura. Franţa, la rândul ei, este o republică prezidenţială – de facto, preşedintele este şi şeful guvernului Franţei, deşi Franţa are un

prim-ministru. Doar că şi în SUA, şi în Franţa preşedintele este fără puteri, dacă nu are de partea sa Parlamentul. În SUA, unde preşedintele conduce guvernul, cu toată puterea sa enormă, preşedintele rămâne fără putere dacă nu are sprijinul Congresului.

România este, cumva, asemenea. Diferită, dar asemenea. Oricine va fi declarat azi preşedinte are nevoie de votul Parlamentului, în oricare din deciziile lui viitoare, mai puţin în acordarea de medalii.

Preşedintele desemnează un premier, de pildă. Dar premierul şi guvernul său trebuie aprobat de Parlament. Şi începem să discutăm: cine formează majoritatea parlamentară? Este destul de solidă partida europeană care să o învingă pe cea antieuropeană?

Datele arată că partidele proeuropene rămân solide încă, chiar dacă au suferit înfrângeri politice şocante. Nu s-au înţeles ele în trecut, dar au mers cu acelaşi tren într-o aceeaşi direcţie.

Aşa cum se întâmplă şi în SUA, şi în Franţa, şi în Germania şi în UK, puterile „liderului suprem“ pot fi limitate prin voinţa parla­mentelor. În România este acelaşi lucru. Oricine va fi declarat azi preşedinte, va avea nevoie de o majoritate parlamentară care să-l sprijine în proiectele sale. Viitorul ţării este în mâna Parlamentului României, nu neapărat în  cea a viitorului preşedinte. Preşedintele şi Parlamentul sunt obligaţi să colaboreze.