♦ Şi sunt doar trei exemple de „reforme“ de care ar fi beneficiat pacienţii, dar care au rămas doar pe hârtie şi în declaraţii.

Trei exemple de proiecte mari menite să îmbunătăţească siste­mul medical din România sunt de fapt eşecuri răsunătoare care mai mult apasă pe umerii medicilor şi ai pacienţilor: dosarul electronic de sănătate, planul naţional de combatere a cancerului sau programele de screening naţional pentru prevenţie. Toate aceste proiecte au fost anunţate cu fast în ultimii ani, dar au rămas nefuncţionale sau fără norme de aplicare.

În prezent, este în lucru o platformă de programări, un proiect al Ministerului Sănătăţii şi al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), care ar trebui să uşureze drumul oamenilor în sistemul medical. Şefii din Sănătate dădeau asigurări în toamna lui 2025 că platforma va fi funcţională până în august 2026. Acum, aceiaşi oameni au avansat termenul pentru finalul anului 2026. Întrebarea este dacă şi acest proiect va avea soarta celor trei ratate  deja rând pe rând de şefii CNAS şi de la Ministerul Sănătăţii.

„Platforma se află în momentul acesta în faza de testare, se lucrează intens de către coordonatorul care o implementează, cât şi de către grupurile de lucru, noi ne-am propus ca până la finalul acestui an să dăm această platformă în producţie.

De la o zi la alta se schimbă termenul, în funcţie de progresele pe care le facem“, spunea recent la un eveniment Larisa Bălan Mezinu, vicepreşedinta Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Reformă, digitalizare, pacientul în centrul sistemului – sunt doar câteva dintre cuvintele rostite în declaraţiile politicienilor care s-au perindat pe la conducerea Sănătăţii din România. În practică, pacienţii nu simt niciuna dintre aceste măsuri care să le uşureze traseul prin sistemul medical.

„Nu avem niciun niciun screening în România pe nicio formă de cancer imple­mentat din Planul naţional. Este o lege care zace în Ministerul Sănătăţii, ca şi alte legi care nu au amendamentele scrise - legea diabetului, legea sănătăţii mintale, legea infecţiilor nosocomiale, a spus Cezar Irimia, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer.

„Domnul Rafila a implementat anumite lucruri din planul de cancer în contractul colectiv al Casei. Sunt chestiuni introduse anual în contractul colectiv la Casa Naţională, nu sunt amendamente publicate în Monitorul Oficial.“

El adaugă că în continuare nu sunt medicamente, oamenii nu mai au bani pentru investigaţii, fondurile se epuizează rapid.

Planul naţional de cancer prevedea şi realizarea unui registru naţional de cancer funcţional, dar şi implementarea dosarului electronic al pacientului, un alt instrument care nu funcţionează. În lipsa datelor, nu există o situaţie clară la nivel naţional în cazul bolilor oncologice, care afectează tot mai mulţi oameni. După bolile cardiovasculare, cancerul este a doua cauză de mortalitate în România şi la nivel mondial, fiind o afecţiune care necesită medicamente scumpe, investigaţii periodice şi un întreg ecosistem creat în jurul pacientului. În plus, numărul de cazuri creşte constant, în prezent fiind diagnosticaţi în jur de 100.000 de români în fiecare an. Nu ştim însă ce se întâmplă cu aceşti pacienţi, cum răspund la diversele tratamente şi molecule noi decontate, ce eficienţă au aceste terapii.

Iar lipsa datelor, care urma să fie rezolvată de dosarul electronic de sănătate, continuă. Acest dosar este un proiect demarat în 2012 şi pus în funcţiune în 2014, după o investiţie de 81 mil. lei, majoritatea bani europeni, ar trebui să ofere date despre pacienţi, disponibile pentru orice medic.

De la banala informaţie privind grupa de sânge până la cele legate de alergii, la alte operaţii sau afecţiuni, dosarul electronic ar trebui să furnizeze rapid aceste date pentru un medic atunci când pacientul vine în spital. Pe baza acestor informaţii, dacă ele există, medicul poate stabili ce tratament să folosească sau poate chiar diagnostica un pacient fără să aştepte timp preţios în situaţiile grave, până ajung rezultatele analizelor. După mai multe blocaje birocratice, în continuare acest instrument nu poate fi folosit. Medicii se bazează pe declaraţiile şi amintirile pacienţilor şi aparţinătorilor pentru a stabili ce intervenţii sau medicamente a luat în trecut un bolnav. În cazurile grave, cum ar fi pacienţii inconştienţi, în comă, necooperanţi, acest dosar electronic ar fi salvat minute bune.

De altfel, nici sistemul informatic unic integrat (SIUI), platforma prin care sunt eliberate reţetele sau trimiterile decontate de stat şi de care dosarul electronic ar fi fost legat, nu funcţionează aşa cum ar trebui. Pacienţii lasă cardurile de sănătate la medici, care introduc datele noaptea sau când prind fereastra de timp când SIUI este funcţional, în plină eră digitală.

În plus, peste toate proiectele care nu sunt implementate, din 2020 România nu a mai avut programe naţionale de screening, vitale pentru a descoperi afecţiuni grave din timp.

Programele de screening trebuie să acopere întreaga populaţie eligibilă pe grupe de vârstă şi pe tipuri de boli, altfel nu vor avea efect, susţin specialiştii.

Spre exemplu, doar 3,4% din femei (cu vârsta între 25 şi 64 de ani) au beneficiat de screening în cadrul programului naţional de cancer de col uterin, potrivit ultimelor date de la Statistică, aferente anului 2020. Cancerul de col uterin este una dintre cele mai frecvente afecţiuni din sfera celor oncologice în rândul femeilor.

Lipsa programelor de prevenţie şi a accesului rapid şi gratuit la medic îi fac pe români să amâne controalele anuale, unde pot descoperi afecţiuni grave din timp. Astfel, pacienţii ajung direct în spitale, în stadii avansate de boală, când tratamentul este scump şi posibilitatea de vindecare scade.