Când un prieten i-a cerut, pe 21 noiembrie 2013, să meargă în Piaţa Independenţei din Kiev, Igor Romanenko nu a ezitat. În acea seară, realizatorul de filme era nemulţumit că regimul Viktor Ianukovici renunţa la acordul de asociere cu Uniunea Europeană.

"Dacă cineva mi-ar fi spus că, peste patru luni, preşedintele Ianukovici va părăsi ţara, nu aş fi crezut", admite acum Igor Romanenko.

Revoluţia din Piaţa Independenţei (Maidan Nezalezhnosti) a fost urmată de tensiuni cu Rusia, care a anexat regiunea ucraineană Crimeea, şi de un conflict separatist soldat până acum cu cel puţin 4.100 de morţi.

"Bineînţeles că aş reveni la proteste dacă ar fi necesar", afirmă Igor Romanenko. "La fel cum este falsă afirmaţia că asasinarea lui François Ferdinand a declanşat Primul Război Mondial, a spune că manifestaţiile de la Kiev sunt cauza războiului din est nu este corect. A fost doar un pretext folosit de Rusia", crede el.

"Pe de o parte, am impresia că s-a scurs toată vitalitatea mişcării de protest. Pe de alta, viaţa continuă să fie foarte intensă, încât este greu de spus că a trecut deja un an", afirmă o altă fostă manifestantă, Liza Tatarinova, în vârstă de 34 de ani.

"Chiar dacă situaţia economică s-a deteriorat, mişcarea Euromaidan a schimbat Ucraina în sens bun", crede Tatarinova.

Noul preşedinte al Ucrainei, Petro Poroşenko, a stabilit că 21 noiembrie, momentul izbucnirii protestelor, se va numi "Ziua Demnităţii", iar vineri sunt programate ceremonii comemorative.

"21 noiembrie nu este o zi de sărbătoare pentru mine", afirmă Mustafa Naiem, un jurnalist de opoziţie din Ucraina. "Mişcarea Euromaidan nu s-a încheiat încă. Istoria continuă", consideră el.