Mai exact, dacă e să dăm crezare relatărilor presei, remanierea ar fi fost într-adevăr în cărţi, ar fi urmat să se bazeze pe aducerea unor nemembri de partid, spre a evita conflictele interne şi s-ar fi făcut cu motivaţia expusă de Raluca Turcan la RFI (trecerea spre creştere economică şi pregătirea pentru alegerile locale). Planul s-a împiedicat însă de pretenţiile micului partener UNPR, care ar fi cerut mai mult decât era dispus PDL să cedeze (portofoliul Internelor şi al Externelor, cu justificarea că racolările de oameni de la USL din ultima vreme ar fi făcut ca parlamentarii uneperişti să-i depăşească numeric pe cei ai UDMR).

În acelaşi timp, UDMR a dezavuat ideea de remaniere, declarând prin Marko Bela că nu e necesară nicio schimbare şi că, oricum, o remaniere n-ar trebui să vizeze niciun ministru al Uniunii. UDMR a anunţat că se opune ferm şi celuilalt proiect promovat de PDL, respectiv legea votului prin corespondenţă, apreciind că proiectul oricum nu va trece în Parlament, pentru că nu există majoritatea necesară.

Până la votul prin corespondenţă, săptămâna trecută a fost oricum marcată de absenteismul senatorilor puterii, care a dus la căderea sau amânarea mai multor legi importante, între care cea privind Codul de asistenţă socială.