Extinderea Uniunii Europene a fost mereu o idee controversată pentru cei care iau deciziile la Bruxelles. Acum însă, Bruxellesul are un nou interes în această direcţie. Care sunt ţările ale căror steaguri ar putea să fluture în viitor în faţa instituţiilor cheie ale UE?

Acum douăzeci de ani, la întâlnirea de la Salonic dintre liderii UE şi liderii ţărilor din fosta Iugoslavie, se declara că  „viitorul Peninsulei Balcanice se afla în Uniunea Europeană”. Un an mai târziu UE a înregistrat cea mai mare extindere din istoria sa, prin aderarea Ciprului, Republicii Cehe, Poloniei, Slovaciei, Ungariei, Sloveniei, Lituaniei, Letoniei şi Estoniei.

Dar de atunci numai trei ţări, Bulgaria, România şi Croaţia, au mai aderat la Uniune.

În Balcanii de vest, Serbia, Albania, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, şi Macedonia de Nord sunt de mult timp blocate într-o stare de aşteptare din cauza mai multor factori cum ar fi starea politică, disputele teritoriale saua neînţelegerile asupra numelui ţării. Ca să nu mai vorbim de Turcia, care are statutul de stat candidat încă din 1999. Un articol amplu publicat de Financial Times vorbeşte despre ţările care s-ar putea alătura în viitor UE, în condiţiile în care acum, după mulţi ani, la Bruxelles se discută din nou despre extinderea Uniunii, de data aceasta cu şanse reale la rezultate vizibile. Schimbarea este încă una dintre consecinţele  invaziei Ucrainei de către Rusia lui Vladimir Putin.

În 2022, Consiliul European a acordat statutul de stat candidat Ucrainei, Bosniei şi Republici Moldova. În acelaşi an, Georgia a solicitat statut de ţară candidată. Ucraina şi Moldova sunt ţări vitale pentru planul UE de protejare împotriva Rusiei. În acelaşi timp, unele ţări membre sunt reticente în faţa ideii de extindere, invocând posibilul impact economic şi politic asupra Uniunii. Mulţi arată către Ungaria, şi într-o măsură mai mică înspre Polonia, drept exemple că ţările Europene încă sunt susceptibile forţelor antidemocratice.

În acelaşi timp, la Bruxelles mulţi consideră că România şi Bulgaria nu erau pregătite în 2007 să facă parte din Uniune. Unii oficiali au subliniat, de asemenea, că dacă Ucraina devine stat membru, atunci centrul UE se va schimba. Chiar de la începuturile organizaţiei care în timp avea să devină Uniunea Europeană, Germania şi Franţa au fost mereu ţările cu cea mai multă influenţă. Aderarea Ucrainei ar adăuga încă un membru în estul Europei, ceea ce ar însemna o schimbare a balanţei puterii în Uniune. Mai exact, într-un asemenea scenariu, statele din estul Europei cum ar fi Polonia, Lituania, România, Ucraina, ar deveni mult mai importante şi ar putea contrabalansa influenţele germano-franceze.

Extinderea UE se mai loveşte si de existenţa câtorva  aşa-numite „Frozen Conflicts” (conflicte îngheţate n.red), zone de conflict în care nu mai sunt ostilităţi militare, dar nu s-a încheiat un tratat de pace. Regiunea Transnistria din Republica Moldova şi regiunile Abhazia şi Osetia de sud din Georgia, care sunt toate susţinute de Rusia, sunt exemple în acest sens. Totuşi, pe de altă parte, în 2004 s-a acceptat aderarea Ciprului la UE, deşi treimea de nord a insulei se află sub ocupaţie turcească, deci se poate spune că Uniunea deja a stabilit un precedent că existenţa unui conflict într-o ţară nu înseamnă ca aceasta nu poate adera la Uniune.

În zona Balcanică mai există însă şi alte probleme. În Bosnia şi Herţegovina încă se simt efectele războiului din 1992 -1995, iar minoritatea sârbă uneori declară că îşi doreşte separarea faţă de partea bosniaco croata. Aderarea Macedoniei de Nord este blocată de către Bulgaria, care susţine că nord macedonenii sunt de fapt bulgari. Serbia se confrunta cu situaţia din Kosovo, iar violenţele recente au arătat că acolo conflictul nu pare a dispărea în curând.

În ciuda tuturor acestor factori, se pare însă că Bruxellesul are de gând să considere abaterea de la regulă privind extinderea Uniunii Europene. „Trebuie să fim mai oneşti şi mai generoşi” spunea un oficial al Uniunii. Este anticipat că la timpul potrivit Ucraina va atinge cele şapte reforme care îi sau sau stabilit anul trecut pentru a începe negocierile de ascensiune. Dacă, cum devine din ce în ce mai probabil, Rusia este forţată să se retragă din Ucraina atunci va devenii mult mai dificil pentru Moscova să susţină separatişti din Moldova şi Georgia.

Un asemenea scenariu ar prezenta oportunităţi de a încheia conflictele din aceste ţări. O oportunitate importantă s-a ivit şi pentru Bosnia şi Herţegovina. Acum că are statutul de stat candidat, Bosnia are oportunitatea să efectueze reforme importante care o vor aduce mai în linie cu cerinţele de a aderare la Uniune. Situaţia în Serbia rămâne complicată totuşi. Belgradul mereu a fost considerat drept cel mai apropiat aliat al Moscovei din regiunea Balcanică şi mereu a privit UE cu scepticism. Însa în ultimele luni Serbia, condusă de controversatul preşedinte Alexander Vucic, a început să pivoteze încetul cu încetul spre vest şi spre UE, dar discuţiile dintre cele două tabere încă se impotmolesc la problema Kosovei.

Ce se va întâmpla în următoarea perioadă de timp este foarte greu de precizat. Poate ţările din Balcanii de vest se vor alătura României, Bulgariei, Greciei, Sloveniei şi Croaţiei ca state membre ale UE din Balcani. Poate Moldova şi Ucraina vor adera la Uniune mai repede decât se aşteaptă mulţi, iar poate UE ar căpăta prin Georgia cel mai estic stat membru la munţii Caucaz. Poate va adera în sfârşit şi Turcia la UE astfel încheind saga acestea care a durat mult prea mult.   

Tradus şi adaptat de Vlad Nedelcu