Faptul că liderul PNL, Crin Antonescu, şi-a declarat deschis simpatiile monarhiste, iar europarlamentarul liberal Ramona Mănescu a spus recent că un Antonescu ajuns preşedinte ar putea pregăti terenul legislativ pentru revenirea la monarhie a mobilizat toată energia PDL, stimulat de declaraţiile din iunie ale preşedintelui Băsescu despre Regele Mihai "trădător" şi "slugă la ruşi". Din acest unghi, a-l împiedica pe rege să vorbească în Parlament a fost pentru PDL o miză mult mai importantă decât un simplu conflict de orgolii între monarhişti şi antimonarhişti, întrucât orice apariţie publică a persoanei regelui ori a familiei sale a ajuns să echivaleze cu o mediatizare a unui potenţial adversar electoral.

În cele din urmă, abţinerea masivă a PDL de la votul în care s-a decis invitarea regelui (doar cinci democraţi au votat pentru, alături de opoziţie) a urmărit să împace totuşi categoria de electorat (reprezentată de Toader Paleologu, care a calificat drept "ghiolbănie fesenistă" refuzul invitării fostului suveran) nici monarhistă, nici susţinătoare a opoziţiei, dar al cărei respect faţă de Regele Mihai ca figură istorică a fost ultragiat încă din vară, de la scandalul cu "sluga la ruşi".