La noi, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a declarat ca trecerea la euro a Romaniei poate sa se intample in perioada 2012-2014, daca pana atunci vor fi recuperate decalajele fata de zona euro. La celelalte criterii, Romania sta bine (deficit bugetar de maxim 3% din PIB si datorie publica de pana in 60% din PIB), dar problema ramane inflatia. Isarescu s-a referit la stagiul de cel putin doi ani pe care, inainte de a intra in zona euro, orice tara candidata trebuie sa-l petreaca in mecanismul ratelor de schimb ERM 2 (cu flotare libera a cursului valutar intr-o anumita marja). In cazul Romaniei, a spus guvernatorul, apropierea de ERM 2 obliga la reducerea puternica a inflatiei, pentru ca un curs eliberat de controlul bancii centrale nu-i posibil decat intr-un climat de stabilitate a preturilor in economie.

Venita la doar cateva zile dupa ce acelasi Isarescu isi repetase temerile in privinta inflatiei, alimentata de majorarea periodica a preturilor la utilitati si, mai nou, de taxa pe viciu, declaratia despre zona euro si ERM 2 apare ca un fel de parabola in jargon finantist despre sansele integrarii in Uniunea Europeana. Pentru ca adoptarea euro nu e decat expresia monetara a fortei economice a tarilor proaspat intrate si candidate la UE. Faptul ca guvernatorul a repetat ca lupta BNR cu inflatia trebuie sprijinita de politicile fiscale si salariale ale Guvernului sau ca in continuare e nevoie de masuri de franare a creditului nu inseamna decat o alta fata a pregatirii pentru integrare europeana, la fel de importanta ca si reformele din justitie ale eroinei Monica Macovei.