Într-un oraş izolat, aflat  aproape de limita lumii locuite, o regulă neobişnuită le interzice oamenilor să fie înmormântaţi. Interdicţia a fost impusă după o descoperire făcută într-un cimitir şi este respectată de zeci de ani.

Norvegia găzduieşte Longyearbyen, cea mai nordică aşezare din lume cu o populaţie de peste 2.500 de locuitori. Oraşul este cea mai mare zonă locuită din arhipelagul Svalbard. Potrivit recensământului din 2026, are aproximativ 2.512 locuitori.

Caracterizat prin case viu colorate, oraşul izolat se întinde pe circa 10 kilometri pătraţi şi dispune de toate facilităţile necesare atât localnicilor, cât şi turiştilor, arată Express. Există un singur magazin alimentar, dar în schimb, localitatea are grădiniţă, şcoală, biserică, oficiu poştal, restaurant gourmet şi muzeu.

În Longyearbyen, unde străzile sunt numerotate şi nu au nume, se află şi Centrul Universitar din Svalbard, cea mai nordică instituţie de cercetare şi învăţământ superior din lume, situată la latitudinea de 78 de grade.

Universitatea oferă cursuri în domenii ştiinţifice legate de mediul arctic, precum biologia arctică şi geofizica arctică.

Aşezat într-o vale de pe malul fiordului Adventfjord, Longyearbyen oferă privelişti spectaculoase către munţi şi gheţari.

Vizitatorii nu sunt doar oameni. În zonă pot fi observate frecvent reni, balene şi urşi polari, motiv pentru care persoanele care părăsesc localitatea trebuie să poarte arme pentru protecţie.

În ciuda poziţiei sale extreme şi a temperaturilor negative din mare parte a anului, aşezarea s-a dezvoltat ca un important centru de cercetare şi educaţie. Turismul are, de asemenea, o importanţă tot mai mare. În 2016, Longyearbyen a primit 115.000 de vizitatori, dintre care 35.000 au sosit cu nave de croazieră din străinătate.

Localitatea poate fi accesată printr-un zbor de trei ore din Oslo sau unul de 90 de minute din Tromsø către aeroportul din Svalbard.

Cei care intenţionează să viziteze Longyearbyen trebuie să cunoască şi regulile speciale impuse de poziţia sa izolată. Printre acestea se numără interzicerea pisicilor şi limitarea cantităţii de alcool care poate fi cumpărată lunar de fiecare persoană.

Deşi s-a scris adesea că în Longyearbyen este ilegal să mori, realitatea este puţin diferită. În localitate nu sunt permise înmormântările, iar persoanele aflate în stadii terminale ale unor boli sunt, de regulă, încurajate să se mute pe continent.

Interdicţia privind înmormântările a fost introdusă în 1950, după ce s-a descoperit că trupurile victimelor pandemiei de gripă din 1918 nu se descompuseseră din cauza frigului extrem.

Descoperirea a alimentat temerile că rămăşiţele îngropate ar putea încă adăposti tulpini active ale unor virusuri mortale.