Lipsa de contabili nu mai este doar o problemă de resurse umane sau de costuri operaţionale. Devine un „impozit invizibil” plătit zilnic de organizaţii prin stres, supraîncărcare, decizii întârziate şi o cultură organizaţională fragilă. Echipele financiare se află într-un punct de tensiune: tehnologia şi reglementările evoluează rapid, dar oamenii lipsesc. Volumul de muncă creşte, iar echipele rămân subdimensionate. Liderii ştiu că funcţia financiară ar putea avea un impact strategic mult mai mare, însă o mare parte din timp este consumată de sarcini repetitive, administrative, necesare pentru a „ţine luminile aprinse”. 

În Statele Unite, peste 300.000 de contabili au părăsit profesia în ultimii ani, iar tot mai puţini absolvenţi aleg programe de contabilitate, arată datele publicate de compania de resurse umane Randstad. Generaţia Z nu este interesată de rolurile tradiţionale din finanţe, percepute ca rigide, repetitive. 

În Europa, companiile importă talent pentru a ocupa poziţii-cheie, cu exemple precum Olanda, unde recrutarea contabililor străini a crescut semnificativ.

Presiunea nu este doar operaţională, ci şi culturală organizaţională, notează Randstad. Performerii de top, cei mai harnici oameni dintr-o organizaţie preiau sarcini tot mai mari, ceea ce poate duce la epuizare profesională. Drept urmare, managerii de recrutare redeschid poziţiile de mai multe ori, confruntându-se cu perioade lungi de ocupare. Liderii ajung şi ei să amâne proiecte de modernizare a funcţiei financiare, deoarece echipele sunt deja la capacitate maximă. Aceste reacţii sunt de înţeles într-o piaţă dificilă, dar sunt şi semnale că problema reală este designul muncii, nu doar numărul de angajaţi.

Acest dezechilibru nu afectează doar rolurile senior, scrie sursa citată. Poziţiile entry-level în finanţe devin tot mai greu de ocupat, ceea ce creează o problemă care se agravează în timp. Când mai puţini profesionişti aflaţi la început de carieră intră în domeniu, contabilii cu experienţă petrec mai mult timp pe sarcini de rutină, în loc să facă mentorat, training şi proiecte strategice. Ciclul se repetă la fiecare perioadă de închidere şi audit.

„O funcţie financiară subdimensionată nu încetineşte doar raportarea cifrelor. Ea creează şi fricţiuni în întreaga organizaţie. Acest <<impozit tăcut>> se propagă în operaţiuni, conformitate şi cultură organizaţională, erodând performanţa în moduri mai greu de măsurat, dar imposibil de ignorat”, scrie articolul citat.