♦ Proprietarul Băcăniei Vechi spune că paradoxul consumatorului român este că studiază orice achiziţie, mai puţin hrana. Sparanghel din Peru cu două săptămâni pe drum, smochine din Turcia la 2,49 lei sau lapte de bivoliţă vândut de supermarket la dublu faţă de producător – exemple pentru care soluţia e sursa directă.

Consumatorul român petrece săptă­mâni comparând oferte înainte de a cumpăra o maşină, un televizor sau o rachetă de tenis, dar nu citeşte eticheta produsului pe care îl mănâncă în fiecare zi. Marius Tudosiei, pro­prietarul restaurantului Băcănia Veche din Bucureşti, construit pe producători locali şi ingrediente de sezon, consideră că aceasta este cea mai mare inconsecvenţă a pieţei de consum şi motivul pentru care ingredientele de proastă calitate se vând fără efort.

„În momentul în care vrem să ne cum­părăm ceva – un televizor, o maşină, o haină, o rachetă de tenis – ne documentăm câte două-trei săptămâni, ne ducem la vizionări, testăm. În timp ce punem zero efort în a ne documenta ce băgăm în noi. Mie asta mi se pare paradoxul cel mai mare al zilelor pe care le trăim. Tratăm cu atâta superficialitate ceva care, într-un final, se poate dovedi letal pen­tru noi“, a spus Marius Tudosiei în emisiunea CEC Bank pentru afaceri româneşti, un proiect ZF şi CEC Bank.

Exemplul pe care îl foloseşte cel mai des este sparanghelul. În sezon, Băcănia Veche a lucrat cu o producătoare din Comana care culegea la ora şase dimineaţa şi livra la nouă, astfel încât clienţii mâncau la prânz un ingredient cules cu cinci-şase ore înainte.

În extrasezon, acelaşi produs vine din Peru sau Germania, după săptămâni de depozitare, container şi avion.

„Trăim într-o epocă în care putem afla absolut orice. Întrebi şi afli că sparanghelul acela a făcut două săptămâni pe drum: recoltat, stocat, îmbarcat, container, vapor, avion, staţii interme­diare. Nu poţi să baţi prospeţimea de câteva ore cu acelaşi ingredient care vine din Peru. Eu nu ştiu de ce ar vrea cineva să cumpere asta“, a spus el. Aceeaşi logică, a adăugat, se aplică smochi­ne­lor aduse din Turcia şi vândute la 2,49 lei bucata sau tomatelor din decembrie.

Antreprenorul vede o problemă şi în felul în care retailul modern poziţionează produsele locale. Laptele de bivoliţă pe care îl vinde la 27 de lei sticla de doi litri l-a găsit într-un lanţ de supermarketuri la aproape 32 de lei litrul, deşi marile reţele cumpără, cel mai probabil, la un preţ mai mic decât al lui.

„Când printr-un supermarket trec sute de mii de oameni şi jumătate dintre ei văd că laptele de bivoliţă este 31,99 lei litrul, nu mai vor să audă de el. Motiv pentru care micul meu producător aproape că nu o să mai aibă cerere. Mi se pare foarte incorectă povestea aceasta şi trebuie să o adresăm. Nu e un atac, dar nu e corect“, a spus Marius Tudosiei. El a dat şi exemplul unui producător român de speltă bio care îşi vinde întreaga producţie în Germania şi Austria, pentru că în România nu există masă critică de cumpărători.

Soluţia pe care o propune nu este boicotul, ci construirea unor surse directe pentru ingredientele importante: o fermă cu tonomat de lapte la o oră de Bucureşti, un producător de mere sau de miere de pe traseu, familiile din sat care vând ouă. La ouă, spune el, diferenţa dintre 99 de bani şi doi lei bucata se vede imediat: „Ai încercat vreodată să baţi bezea cu albuş din acelea? Nu are nicio consistenţă, este lichid. Vine din alimentaţia păsărilor“. Argumentul final este economic: „O consultaţie la medic e undeva peste 400 de lei. E bine mai degrabă să fim atenţi la ce mâncăm decât să ajungem pe mâna medicilor“, a spus Marius Tudosiei, care consideră că educaţia alimentară ar trebui să intre în şcoală ca disciplină pe care profesorii nu au voie să o rateze.