O politică industrială de subvenţii şi restricţii la import a netezit calea pentru ca China să devină aproape la fel de dominantă în domeniul turbinelor eoliene ca în cel al panourilor solare, scrie The New York Times. În contextul în care războiul din Iran ameninţă să blocheze aprovizionarea cu petrol şi gaze din Golful Persic, China profită pentru a-şi extinde dominaţia în domeniul energiei eoliene. Anul trecut, China a instalat o capacitate de energie eoliană de trei ori mai mare decât cea combinată a restului lumii, chiar în condiţiile creşterii exporturilor sale de turbine. Centrul de gravitate al industriei globale s-a schimbat decisiv: toţi cei mai mari şase producători de turbine eoliene din lume sunt chinezi, luând locul firmelor europene cândva dominante şi unor companii ca GE. În contextul războiului, China pare să fi fost clarvăzătoare în investiţiile realizate în energia eoliană.

Spre deosebire de proiectele de energie solară, care pot fi construite rapid, energia eoliană necesită planificare pe termen lung şi răbdare, de care oficialii chinezi dispun din abundenţă.

Energia eoliană a furnizat 10% din electricitatea Chinei anul trecut, o pondere care creşte cu aproximativ un punct procentual anual.

Cărbunele reprezintă în continuare puţin peste jumătate, însă cota acestuia scade în fiecare an.

China îşi creşte rapid exporturile de echipamente eoliene, spre nemulţumirea rivalilor din Occident şi India. Exporturile de turbine eoliene şi componente către UE au crescut cu 66% anul trecut, în timp ce livrările către ţările aflate în curs de dezvoltare din cadrul iniţiativei noului drum al mătăsii au urcat cu 74%.

Producătorii chinezi, în frunte cu Envision Energy, câştigă de asemenea teren în India. Impulsionată de stimulente fiscale şi susţinere guvernamentală, ţara concurează cu SUA pentru poziţia de a doua cea mai mare piaţă eoliană, după China.

Cu două decenii în urmă, industria eoliană era dominată de producători non-chinezi: Vestas, GE, Enercon din Germania, Gamesa şi Suzlon din Spania. Situaţia a început să se schimbe în 2025, când Beijingul a emis o directivă cerând ca parcurile eoliene să-şi procure cel puţin 70% din echipamente de pe plan local. Vestas, GE, Gamesa şi Suzlon au reacţionat clădind fabrici în China.

În 2009, SUA au atacat cerinţa de conţinut local a Chinei drept o încălcare a angajamentelor faţă de OMC, iar China a renunţat la aceasta la scurt timp după aceea. Însă Beijinul a înclinat din nou balanţa în favoarea sa desemnând energie eoliană drept sector strategic şi favorizând firmele locale.

În afara graniţelor, producătorii chinezi întâmpină rezistenţă politică faţă de vânzarea de turbine complet construite în Europa, deşi au mai mult succes în vânzarea de componente către producătorii europeni. UE a deschis o anchetă antisubvenţii privind importurile de la compania de stat Goldwind Science & Technology Company, cel mai mare producător de turbine din lume. După ce constatările preliminare au indicat subvenţii care ar putea încălca regulile comerciale, autorităţile de reglementare ar putea impune tarife împotriva Goldwind, o mişcare care ar putea aduce represalii din partea Chinei.