Preşedintele SUA Donald Trump este un om care poate face şi des­face crize. Pentru el, acest lucru face parte din „The Art of the Deal“ (Trump, 1987). Criza groen­landeză este cel mai bun exemplu. Dacă insista cu anexarea Groenlandei, un teritoriu autonom aparţinând Danemarcei, la SUA şi cu pedep­sirea europenilor care i se împotriveau, risca să piardă acordul de comerţ cu UE.

Pentru că s-a retras, are un „deal“ pentru Groenlanda – care se pare că-i oferă SUA drept de decizie asupra bogăţiilor naturale de acolo şi întăreşte rolul insulei în securitarea nordului - şi rămâne şi cu acordul de comerţ cu UE. Dacă ameninţările lui au fost doar un joc la cacialma sau le-ar fi pus în practică, doar el ştie. Până la urmă, Trump este cel mai puternic politician al lumii, iar SUA sunt cea mai mare putere econo­mică, tehnologică şi militară a lumii. Iar Trump o conduce şi vrea s-o „facă din nou măreaţă“.

Prin discursul său de la Davos, Elveţia, prin înşiruirea realizărilor sale pentru americani ca preşedinte, Trump a adus America şi pe sine în atenţia întregii lumi. Aşa cum toată lumea devi­ne un pic americană când se uită la filme ameri­cane despre americani şi America, aşa şi la Davos toată lumea, care aştepta răspunsurile americane la noile probleme ale omenirii, a fost un pic americană prin discursul lui Trump des­pre America.

Problema în acel discurs a fost că realizările din SUA au fost puse în opoziţie cu politicile economice, din energie, din apărare, privind asistenţa socială şi emigraţia greşite ale Europei.

O parte din discurs a fost despre SUA versus Europa şi agresiv la adresa Canadei şi chiar a ţării gazdă a Forumului Economic Mondial, Elve­ţia. În general, declaraţiile bombastice şi spectacolele de la întâlnirile politice ale lui Trump sunt adresate publicului său. Ediţia din acest an a WEF de la Davos a fost de fapt un spectacol mai mare al discursurilor. Iar din cele ale liderilor care i-au făcut opoziţie lui Trump reiese că vechea ordine mondială a apus, locul ei riscând să fie luat de legea celui mai puternic sau de haos. „Puterile mijlocii trebuie să acţio­neze împreună pentru că dacă nu suntem la masă, suntem în meniu“, după cum a declarat premierul Canadei Mark Carney, câştigătorul neoficial al votului pu­bli­cului din lumea occidentală.

El crede că naţiunile puternice se folosesc de forţa lor economică pentru a obţine ce vor şi că puterile mijlocii acceptă ceea ce li se oferă, „se întrec în a se conforma cât mai bine“. „Marile puteri“ sunt adesea definite ca ţări cu locuri permanente în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite - China, Franţa, Rusia, Marea Britanie şi SUA – care-şi etalează dominaţia lor economică şi militară în lume, explică BBC.

Puterile mijlocii, precum Canada, Austra­lia, Argentina, Coreea de Sud şi Brazilia, sunt na­ţiuni care exercită o influenţă mare în poli­tica mondială, chiar dacă economiile lor sunt mai mici. În discursul său, Carney a spus că lumea se află „în mijlocul unei rupturi, nu al unei tranziţii“. „Marile puteri au început să utilizeze ca arme integrarea economică, tarifele ca pâr­ghie, infrastructura financiară ca factor de coer­ciţie, lanţurile de aprovizionare ca vulnerabili­tăţi care trebuie exploatate“, a spus el.

„Canada a fost printre primele care au auzit semnalul de alarmă“ că geografia şi alian­ţele istorice nu mai garantează securitatea sau prosperitatea. Trump mai aruncă în public une­ori ideea că SUA se pot extinde prin agăugarea unui nou stat, Canada. La Davos, şi Carney a vorbit despre ţara sa ca model de urmat pentru alţii, dar nu în opoziţie cu alte state, şi a insistat pe parteneriatele pe care aceasta le are cu alte ţări şi pe ce poate oferi lumii. Carney şi-a scris singur discursul cu care a cucerit lumea. A avut grijă să-şi deschidă şi să-şi încheie discursul cu o poveste europeană cu un erou european bine­cunoscut din vremea comunismului, disidentul ceh Václav Havel.

Cu ochelari de aviator american la ochi, vorbind în engleză şi apelând uneori la sarcasm, preşedintele Franţei a avertizat la Davos asupra venirii unei „lumi fără reguli“ şi a atacat planul lui Trump de a pune stăpânire pe Groen­landa. (Carney nu a menţionat numele Trump şi nici SUA în discursul său şi a recunoscut că ordinea mondială veche bazată pe reguli a fost o iluzie.) Macron a asigurat că Europa nu va ceda în faţa agresorilor şi nu se va lăsa intimidată şi că îşi va apăra suveranitatea şi statul de drept.

El a apărat multilateralismul, slăbit de actuala ordine în care „legea celui puternic pare să domine“, şi a făcut apel la o Europă independentă deoarece aceasta a rămas în urmă şi este prea „naivă“ din punct de vedere ecomomic. Spre deosebire de canadianul Carney, preşedintele francez i s-a adresat direct lui Trump, cu care este de acord în unele privinţe, cum ar fi Siria. L-a invitat la cină la Paris. Şi a sugerat că vrea să redeschidă legăturile cu Moscova.

Preşedinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen a vorbit şi ea despre o independenţă mai mare a Europei în vremuri în care Washingtonul promovează o politică externă expansionistă care fragilizează alianţa transatlantică. „Şocurile geopolitice pot – şi trebuie – să devină o oportunitate pentru Europa. Şi din perspectiva mea, schimbările cutremurătoare prin care trecem astăzi sunt o oportunitate, de fapt, o necesitate pentru construirea unei forme noi de independenţă europeană“, a afirmat şefa CE.

O diferenţă majoră faţă de discursul critic la adresa europenilor al lui Trump, Ursula von der Leyen a spus că îi „consideră pe americani nu doar aliaţi, ci şi prieteni“. Ea a avut, de altfel, un ton conciliator la adresa SUA. Concluzia Ursulei a fost că „Europa trebuie să accelereze eforturile pentru independenţă - de la securitate la economie, de la apărare la democraţie. Treaba este că lumea s-a schimbat pentru totdeauna. Şi noi trebuie să ne schimbăm odată cu ea.“

Conciliant a fost şi premierul Germaniei Friedrich Merz, care a spus că „Europa nu trebuie să se grăbească să reteze relaţiile transatlantice“. I-a fost uşor să zică acest lucru deoarece el a vorbit după ce Trump a asigurat că nu va folosi forţa pentru a obţine Groenlanda şi că nu va impune taxe vamale ţărilor care i se împotrivesc, una din acestea fiind Germania. „Noi, europenii, noi, germanii, ştim cât de preţioasă este încrederea pe care se bazează NATO. În era marilor puteri, şi SUA depind de această încredere. Este avantajul lor concurenţial decisiv, şi al nostru.“

Şi el a avertizat asupra destrămării cu mare rapiditate a ordinii internaţionale vechi odată cu reîntoarcerea erei marilor puteri. Merz a menţionat Rusia şi atacurile ei asupra Ucrainei, dar şi China, care-şi întăreşte poziţia printre superputerile lumii în timp ce SUA au probleme serioase în rolul de lidership global.

„Am intrat într-o epocă a politicii marilor puteri. Ordinea internaţională din ultimele trei decenii – ancorată în dreptul internaţional - a fost întotdeauna imperfectă. Astăzi, însăşi fundamentele sale au fost zdruncinate... O lume în care contează doar puterea este un loc periculos“, a declarat premierul german. „Mai întâi pentru statele mici, apoi pentru puterile mijlocii şi, în cele din urmă, pentru cele mari. Nu spun asta cu uşurinţă. În secolul al XX-lea, ţara mea, Germania, a mers pe acest drum până la sfârşitul său amar. A tras lumea într-o prăpastie de unde nu se mai vedea lumina.“

Referitor la Europa prezentului, cancelarul a atras atenţia că doar 10% din propunerile din planul Draghi pentru îmbunătăţirea competitivităţii UE au fost implementate. Planul Draghi conţine propuneri considerare esenţiale pentru a face UE relevantă pe plan economic şi tehnologic pe scena internaţională. Merz a mai spus că guvernul său lucrează la a face Germania „competitivă din nou“.