Tribunalul Bucureşti a respins definitiv contestaţia depusă de Raiffeisen Bank România împotriva amenzii de 50.000 de lei aplicată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) pentru practici comerciale incorecte, informează un comunicat ANPC.

Cazul a început cu apariţia în spaţiul public, în 2017, a unor documente interne ale băncii, din perioada 2006-2007, din care rezulta că banca intenţiona majorarea unilaterală a dobânzilor la creditele în franci elveţieni, lei şi euro, fără a informa consumatorii vizaţi.

Ca urmare a acestor informaţii, ANPC a iniţiat o acţiune de control, iar comisarii au constatat, la momentul respectiv, faptul că banca nu a depus toate diligenţele în relaţia cu consumatorul, dând dovadă de o totală lipsă de preocupare faţă de gradul de îndatorare al consumatorilor. Conform documentelor, s-a stabilit faptul că, în perioada februarie - decembrie 2008, Raiffeisen Bank a acordat 914 credite cu dobânda promoţională de 4,6%, şi fixase în sistem faptul că, peste un an, rata dobânzii va fi de 5,4% (informaţie care nu a fost comunicată vreunui consumator), pentru că ulterior să o majoreze la 5,6%. Conform contractului, debitorul ar fi putut să opteze pentru dobânzi fixe, însă această opţiune nu era în acelaşi câmp vizual, astfel încât consumatorul să accepte respectiva variantă (8,6% /an, respectiv 14% /3 ani). Din cele sesizate, reiese faptul că banca folosea această practică la întreg portofoliul de credite (inclusiv lei şi euro).

Ca urmare a acţiunii de control din octombrie 2017, a fost emis procesul-verbal nr. 0765202/10.10.2017, prin care ANPC constata încălcarea de către Raiffeisen Bank a Legii nr. 363/2007 privind practicile comerciale incorecte şi aplica băncii o amendă de 50.000 lei.

Practica comercială incorectă folosită de către Raiffeisen Bank constă în neinformarea în prealabil a consumatorului despre viitoarele costuri ale produsului financiar, faptă ce determină sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o decizie pe care altfel nu ar fi luat-o. Astfel, se impune informarea corectă şi completă a consumatorului, fără a omite o informaţie esenţială, necesară unui consumator mediu, ţinând cont de context, pentru luarea unei decizii de tranzacţionare.